O EUROPĂ CU DOP NEDETAȘABIL

    Nimic nu se va corecta atâta vreme cât se vor pune mereu și mereu în antiteză „vechiul regim” cu „noul regim” -ăla vechi fiind, evident, „cel rău” și acesta nou fiind, la fel de evident, „cel bun”.

    Daniel Funeriu, în înțelepciunea lui de savant care calculează mulțumitor, cu patru zecimale, viteza dosului de palmă prezidențială în zbor spre obrazul unui puști, a explicat magistral diferența esențială dintre „atunci” și „acum”: „...să spui că e tot una să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă patru zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! E tot una să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la orice oră din zi sau noapte la colţ de stradă? E acelaşi lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali?” (Daniel Funeriu, pe pagina de FACEBOOK, 28 ianuarie 2020)

 
    Bun, și altceva? Altceva mai apare la plusuri, în afară de bananele cumpărate la orice colț de stradă și temperatura boierească de 17-19°C, recomandată iarna în lumea Europei civilizate? Cred că da. Dopul de plastic legat de recipientul cu băutură răcoritoare sau cu lapte -poate și cu bere, n-am verificat... Este o schimbare esențială în viața noastră de zi cu zi, o îmbunătățire excepțională la care, în vremea „cealaltă” nici n-am fi cutezat să visăm. Iată ce frumos ne amănunțește compania Coca-Cola în ce constă revoluționara inovație:

 
    „Potrivit unei directive UE, nu va mai fi posibilă îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e îmbuteliat sucul. Capacul nu mai poate fi separat de sticlă. Acest lucru ar trebui să protejeze mările și lacurile de deșeurile de plastic. «Este o directivă UE, va intra în vigoare în iulie 2024. Ideea din spatele ei: sticlele să fie returnate împreună cu capacul», a explicat compania Coca Cola Germania. «Dacă un capac rămâne atașat de sticlă, acesta nu poate fi pierdut și rămâne în bucla de reciclare. Și dacă noul sistem este folosit corect, mica schimbare nu ar trebui să reducă plăcerea de a bea», a transmis compania. Este de sperat că, în viitor, consumatorii să nu arunce pur și simplu întreaga sticlă în tufișuri sau în cursurile de apă pentru că întregul efort ar fi în zadar și ar rămâne doar la nivelul unui truc de PR.” (LIBERTATEA. ro, 7 februarie 2022)

    Fantastic. Nici nu mi-a trecut prin minte că legând dopul de recipient, conștiința consumatorului suferă brusc un „refrech” și acesta nu mai aruncă sticla în tufiș... nu-i așa? Cum să mai faci asta cu un recipient cu dop nedetașabil? Ca să nu mai vorbim despre adevărul incontestabil că „NU VA MAI FI POSIBILĂ îndepărtarea capacelor sticlelor de plastic în care e îmbuteliat sucul”. Ei, hai! nu mai spune!
Și uite-așa, nimicul cu pretenții revoluționare ne invadează viața... Poate că Uniunea Europeană a fost, la început, un proiect generos. Însă ceea ce este ea astăzi pare mai curând o caricatură, un rictus dezagreabil, o strâmbătură a istoriei. Deși tânără, ea arată ca o babă șleampătă și decrepită, cu o rutină infernală, incapabilă de coerență în gândire, având idei fixe pe teme mărunte, exprimate într-un limbaj mult prea schematic chiar și pentru o birocrație atât de manifestă și de înfoiată.

 
    Ea e cea care poate interzice execuția unei autostrăzi din motive de „gândacul croitor”, însă e aceeași ce uită instantaneu de soarta tristă a gândacului atunci când se schimbă direcția vântului, dacă noua direcție a acestuia îi bagă în trepidații fesul și-i ciufulește interesul lipit moț deasupra! Pentru ea România a fost, ani și ani, eleva repetentă din fundul clasei, disprețuită și blamată din motive de „pesedism cronic”, în schimb acum e tot o elevă pesedistă, dăcât că performantă, și ascultătoare, și silitoare, și de toată isprava. Și nu mai vine Liiceanu Gabriel s-o pârască la cancelaria Parlamentului European, de coruptă ce este, deoarece nimeni nu-l mai invită pe îmbufnatul ăla care, așa deștept cum se consideră, din punct de vedere al raționamentelor politice a dat, totuși, în toate gropile posibile în ultimii 30 de ani, deoarece înainte de 1990 cică avea căluș în gură și n-a putut el să spună public ce-avea pe suflet, de frică să nu-l retrogradeze de la filosof consacrat pe Calea Victoriei, la profesoraș de filosofie într-un liceu agroindustrial din cine știe ce orășel de provincie!

    Așa că totul merge bine. Important e să o divinizăm pe Ursula și o iubim pe Metsola... savantul Daniel Funeriu știe de ce!!!
    .........................................................................................
    P.S. Am ascultat-o azi, preț de câteva minute, pe „Veorica” Dăncilă... Vorbea plăcut, cumpănit, fără să se repete și fără să se încurce în cuvinte. Mi-am amintit cum cetățenii s-au înghesuit să pună ștampila pe ficusul intelectual, pentru ca nu cumva să iasă „tuta”. Iar liberalii erau în fruntea mișcării de promovare a exemplarului lor cu retorică desăvârșită, Klaus Iohannis... și râdeau scărpinându-se pe burtă de „proasta” de Dăncilă. Ei bine, atunci, pentru asigurarea continuității marilor brătieni oratori de forță, l-au primit în plic pe maestrul în arta elocinței Vasilică Cîțu, cel care a avut misiunea să lărgească orificiul prin care, mai apoi, avea să iasă alt mare specialist în retorică, Nicolae Ciucă!


    13 octombrie 2024