AȘA GRĂIT-A LIICEANU...

    MOTTO: Gabriel Liiceanu: „Primul gest de făcut, dacă ești indignat, este să votezi. Nu toţi politicienii sunt corupţi. Există şi oameni în care am încredere. De pildă, cel care se ocupa de Transporturi, Cătălin Drulă.(ăla cu ranga, știți... n.n.)
    Redactor HOT NEWS. ro: „Ce respectați la el?”
    Gabriel Liiceanu: „Faptul că S-A PUS ÎN SLUJBA POPORULUI (adică un „însuși slujirea”, așa cum și Codruța era „însăși slujirea”, n.n.). Ce admir şi la primarul Timişoarei, Dominic Fritz, ce admir şi la Clotilde Armand: faptul că au o tenacitate care îi costă -pentru că sunt ţinta propagandei aparatului masiv de ziare şi de televiziuni ale adversarilor. Dar oamenii ăștia sunt puternici, n-au renunțat. Măcar ştiu că sunt oameni care nu mă fură. Trebuie să te duci la vot și să votezi astfel de cazuri.” (interviu epocal, HOT NEWS. ro, 5 mai 2024)
    ..........................................................................
    Din când în când, la intervale de timp suficient de mari pentru a sublinia, vorba ROMÂNIEI TV, ediția-eveniment, marele nostru filosof Liiceanu Gabriel dă câte un interviu de importanță epocală, în care dânsul ne aduce aminte care-s „bunii” și care-s „răii”, precum și cu cine trebuie să votăm pentru ca România să fie sustenabilo-durabilă, rezilientă la maxim și tot românul să prospere!

    Până să ajungă, însă, cu declarațiile la acest adevărat punct culminant al „punerii în scenă”, Liiceanu Gabriel face, ca de obicei, o scurtă trecere în revistă a ălora pe care nu poate dânsul să-i sufere. Această trecere în revistă se efectuează dând în gropi și rostind niște grozăvii și niște gogoși puturoase cu un aer de mare siguranță, de parcă ar fi axiome, la adăpostul autoconvingerii că dânsul e așa un geniu încât ar fi inadmisibil să-l contrazică vreun pigmeu!

    Cum la ordinea zilei sunt alegerile locale și, mai ales, toată lumea se întreabă în mâna cui vor pune cetățenii soarta Bucureștiului și a marilor orașe, maestrul a hotărât, pe 5 mai 2024, să coboare din Olimp și s-a deranjat pentru un interviu de importanță mondială acordat, ca o mare pleașcă, site-ului total imparțial HOT NEWS. ro.

 
    Așadar, ca să-i poată prezenta pe Clotilde Armand și pe Dominic Fritz -preferații dumnealui- într-o aură atât de serafică încât să-i poată aplauda, cu lăbuțele lor mici, chiar și șobolanii -pe care Clotilda i-a făcut, orișicât, cetățeni ai Bucureștiului- Liiceanu Gabriel îi înfierează cu mânie intelectuală pe „detestabili”. Și uite-așa, din seva gândirii liicene s-a născut următoarea declarație:

 
    „Am trăit cacealma uriașă a unui medic, Sorin Oprescu. A venit un om cu un tupeu uriaș, care devenise stăpânul absolut al fiecărui metru pătrat de spitale din București, care avea experiență medicală de ȘAPTE OPERAȚII DE APENDICITĂ într-o viață și era directorul Spitalului Municipal.”

    E interesant, zic, ca un chirurg să fi ajuns reputat din pricina celor ȘAPTE OPERAȚII DE APENDICITĂ făcute într-o viață! Înseamnă că omul face niște operații de apendicită dumnezeiești, dacă în „32 de ani de sală de operații... în care am fost acolo în fiecare zi” (declarație a lui Sorin Oprescu, pe care n-a putut nimeni să o contrazică) a făcut câte o operație de apendicită din cinci în cinci ani și a ajuns celebru! Pac! pac! pac! Vine la spital Adrian Năstase, viitor premier al României, cu hernie inghinală? Aș! Sorin Oprescu îl operează de apendicită... Vine un brancardier cu inima străpunsă de cuțit, urgență de grad 0, da? Haide-de! Sorin Oprescu îl operează de apendicită... Vine un șeic din Kuweit, cu o ditamai tumoarea nedepistată la Londra după fel de fel de investigații? Știți deja, Sorin Oprescu îl operează de apendicită...etc. Că el și când era primar al capitalei, mai opera, sâmbătă și duminică așa, de amorul artei, câte-o apendicită.

 
    Totuși, cât de... cât de... NESIMȚIT -cred că e cuvântul pe care îl căutam, nu?- trebuie să fie marele filosof pentru a face, fără să i se spargă obrazul în țăndări, astfel de afirmații? E ca și cum aș spune eu că filosoful neamului a scris în toată viața lui șapte eseuri, în revista liceului, dar erau niște eseuri așa de tari încât prietenul lui, Andrei Pleșu, ministru al Culturii în 1990, a considerat că pentru o astfel de operă bogată trebuie să-i dea în dar o editură! (chestia cu editura făcută cadou nu o spune Luminița Arhire, ci o spune jurnalistul Victor Roncea, de la care măritul filosof a încercat să scoată 50 000 de coco considerându-se ofensat de o așa afirmație, dăcât că Onorata Instanță, în toate cele trei decizii -la Tribunal București, la Curtea de Apel și la Înalta Curte- a zis: Nt! nț! și nț! și i-a dat, de fiecare dată, dreptate lui Victor Roncea. Căci faptele sunt fapte și jurnalismul de investigație a triumfat!)

 
    Despre Piedone, stimatul filosof afirmă, în același interviu, din rărunchii cumsecădeniei dânsului:

 
    „Vă dați seama ce trebuie să fie în sufletul unui om care a trecut prin cel mai teribil infern imaginabil de pe pământ (tragedia de la COLECTIV, n.n.), să arzi de viu și să îți schimbi trupul, să ai un trup sluțit de foc, pentru că UN MONSTRU DE GENUL ĂSTA are răspunderea că acel loc a funcționat fără aprobare!”

    Nu, nu, maestre și inteligență a neamului, zău că nu... Piedone n-avea nicio răspundere pentru nenorocirea de la COLECTIV, și nu doar pentru că spun eu asta, ci pentru că spune tot Onorata Instanță, care văd că se ambiționează să te contrazică prin sintagma deja consacrată: „FAPTA NU EXISTĂ!” Sau nu mai crezi în Justiție, dragă?

    Păi, și după ce ai comis aceste prăpăstii grobiene, mărite filosof, dumneata mai ai și tupeul să ne indici cu cine ar trebui să votăm noi, ignoranții, numai și numai ca să te simți tu confortabil?
    .....................................................................
    P.S. M-am uitam mai atent la monumentul cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe care editura HUMANITAS a avut onoarea să-l finanțeze iar Măria-Ta, Gabriele, ai avut amabilitatea să-l dezvelești. Am mărit imaginea harpiilor cocoțate pe stâlp, despre care atât de frumos ne-ai explicat că au chipurile unor turnători și/sau lichele, exemplificând cu figura lui Constantin Bălăceanu Stolnici... Însă, oricât am întors eu imaginea pe o parte și pe alta, n-am găsit harpia cu chipul lui Băsescu-Petrov, turnător cu „atestat” de la Onorata Instanță și lichea în conformitate cu biografia sa neromanțată, adică exact, dar exaaaact! cum ziceai de ceilalți... Cum care Băsescu Petrov, dragă? Ăla pe care, cu aceste atât de potrivite fraze, domnia-ta l-ai pupat între fese:

 
    „Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» și aș vrea să spun cu această ocazie că ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității din țara asta. (...) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră. Timp de 10 ani cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem că știm care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim.” (declarație de dragoste a lui Gabriel Liiceanu către Băse-Petrov, pe 9 mai 2014)

    Ei, las’ că-l cocoți tu pe stâlp la următorul grup statuar finanțat de HUMANITAS și pe Băse-al tău! Iar ca să nu se simtă singur acolo, dar și pentru ca să intri și Măria-Ta în eternitate, zic să te imortalizeze artistul și pe tine ca harpie de excepție, calitativ superioară, ciugulindu-i, galeș, o scamă de pe cur!


    7 mai 2024