SCURTĂ ISTORIE

 

    MOTTO: „România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. (...) România a devenit membru al Organizației Tratatului Atlantincului de Nord, odată cu depunerea instrumentului de aderare la organizație la Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii la Washington, D.C., la 29 martie 2004. Ceremonia de ridicare a drapelului României la sediul NATO a avut loc la 2 aprilie 2004.” (WIKIPEDIA. org)
    .........................................................................................................
    În 2004, pentru mine, sentimentul dominant a fost cel al unui viitor promițător, credința că făceam pași vizibili avansând, cu optimism, spre ieșirea dintr-o istorie recentă tulbure și fără anvergură (vorbesc de perioada frământată a anii ‘90), ca dintr-o băltoacă.

    Nu am cunoscut forma malignă a stresului în acea scurtă perioadă, și, pe de altă parte, din pricina faptului că nu simțeam amenințarea, mi-am permis și neatenția fatală de a ignora pericolul care se închega la orizont.

    Or, cele mai stupide erori se produc, este dovedit, de multe ori tocmai atunci când lucrurile merg puțin mai bine. Asta pentru că, în astfel de situații, există o disponibilitate redusă pentru informare (operațiune care cere timp și meticulozitate) precum și o credință naivă (și eu am împărtășit-o) că lucrurile fiind puse „pe făgaș”, nimic rău nu se mai poate întâmpla.

    Și, iată cum, uitându-ne în urmă, vedem astăzi că: din neatenția civililor, a fost posibil, pentru 10 ani, Petrov Băsescu. Și apoi -incredibil, dar adevărat!- tot pentru 10 ani, a fost posibil și Werner Iohannis. Așa cum au mai fost posibili și Monica Macovei, MRU, Julien Cioloș, Livia Stanciu, Ludovic Orban, Vasilică Câțu, Cristian Ghinea, Ionuț Matei, Augustin Lazăr... și câți ca ei!

    Mi se pare că România a urmărit din nou (fără mare imaginație), în 2014, vechiul scheci electoral din 2004 (adică diabolizarea fără rușine a unora, luată la pachet cu lustruirea, tot fără rușine, a imaginii celorlalți)... iar în acest moment mă gândesc că se va relua aceeași șușanea, dar pentru un alt public -tot tânăr, însă mult mai ignorant decât cel din 2004 și 2014- și în anul de grație 2024!

    Pentru că acum, după un „exercițiu continuu” de vreo 20 de ani, absolut orice nenorocire e mult mai simplu de gândit, de croit și de pus în aplicare...


    5 septembrie 2023