PAVEL POPESCU -UN BĂIAT CARE S-A NĂSCUT CU 70 DE ANI MAI TÂRZIU
..........................................................................................
Pavel Popescu, măi dragă Pavel Popescu... eu cred că mata ai avut neșansa istorică de a te naște într-o perioadă care nu ți se potrivește. Uite, dacă aveai norocul să te naști în anii 50, ai fi fost un activist model, o bomboană de propagandist comunist și pro-sovietic, și ai fi scris așa:
„Nu mă tem să o spun: este un afront adus în primul rând partenerului nostru strategic, Uniunea Sovietică, să îl numești într-o asemenea poziție pe ........., omul ce discreditează săptămânal în ziare cel mai bun prieten al României, Uniunea Sovietică... omul imperialiștilor din Statele Unite ale Americii, cu atât mai mult într-un domeniu sensibil precum cel al relațiilor economice internaționale. Individul este un aliat al fasciștilor din Europa Occidentală și unul dintre cei mai mari oponenți ai Coreei de Nord în discursul public. De la începerea războiului Coreei de Nord împotriva Coreei de Sud, respectivul nu a ratat nici măcar o ocazie să iasă la televizor să bagatelizeze eforturile comuniștilor de a sprijini Coreea de Nord în războiul legitim și necesar cu Coreea de Sud! Nu a ratat nici măcar o ocazie să își manifeste simpatia pentru Statele Unite. Omul s-a și însurat Washington D.C., după ce a făcut toate eforturile de care a fost capabil să ne arunce, la pachet cu resursele noastre strategice, în mâinile unei puteri imperialiste care caută deseori să dezbine ordinea internațională bazată pe reguli!”
Dar, deoarece, spuneam, te-ai născut în perioada nepotrivită, discursul dumitale a fost nițeluș diferit. Tot marcant, bineînțeles, tot răsunător și tot istoric, adică exact la fel, „dăcât” că... invers!
Trebuie să-ți spun, dragă, că în felul acesta avântat nu vei reuși, totuși, să avansezi în funcții de partid și nu vei accede la demnități care crezi că ți se cuvin. Adică tot vicepreș’- Comunicații o să rămâi, deoarece fatalitate! ăia cu limba mai catifelată, bine ajustată cu glaspapir și făcută subțirea, ca să se strecoare mai bine între fesele dolofane ale mai-marilor lumii și să se potrivească anatomic între rotunjimile acelea, ăia așa... cam ca Rareș Bogdan, zic, vor da din coate mai cu spor și vor ajunge prim-vicepreședinți sau chiar președinți de partid, până la urmă! Matale, nu! Gândește-te o clipă la fantezia (erotică, aș zice...) cu Rareș Bogdan înfipt oral între obrăjorii fesieri ai lui Klaus... ai Angelei Merkel... ai lui Manfred Weber... ai MARELUI LICURICI, printre steluțe... Păi ce, te compari tu cu el? Trebuie să muncești mult, dragă, ca să ajungi până acolo!
D-aia zic... Pavele, Pavele... dacă n-ai avut norocul să te naști când trebuie, acum e mai greu să parvii... deoarece aspiranții sunt astăzi mulți, mulți de tot!
Totuși, în caz că la LICURICIUL CEL MARE nu dă rezultate pupătura-n partea dorsală, vezi că mai există și soluția PETROV, de mare succes la vremea ei. Adică, să te muți din spate-n față! Tot din poziția în genunchi se face... tot de buzițe calde e nevoie... și funcționează, crede-mă! Spre exemplu, Philip Gordon, asistentul secretarului american de Stat pe probleme privind Europa si Eurasia, a fost, în 2012, așa de încântat de prestația catifelată a lui Băse, după ce, în preambul, îl bâjbâise tandru pe la șliț, încât l-a mai ținut în geamul Cotrocenilor doi ani, suspendat de un foraibăr, în ciuda a 7 400 000 de cetățeni români care s-au opintit să taie foraibărul și să măture lighioana din salon!
Așa că... Fii profesionist, Pavele, ce mama dracului!
.....................................................................................
P.S. Sau poate că greșesc eu... Deoarece citind cu atenție și preocupare biografia lui Pavel Popescu, publicată de WIKIPEDIA, mi-am revizuit atitudinea constatând că este exact acel tip de biografie de succes a unuia așezat de-o mânuță nevăzută într-o funcție, într-un partid, într-un fotoliu... doar am văzut astfel de biografii de atâtea ori! Timișorean, absolvent al Universității de Vest din Timișoara, apoi al prestigioasei Universități „Vasile Goldiș” din Arad (trei ani și încă trei ani), Pavel Popescu primește bursă pe perioada master-ului, dar... abandonează master-ul (rușinică...)! În schimb, participă la un program de leadership desfășurat de Aspen Institute România („Institutul Aspen România este o asociație neguvernamentală non-profit care își propune să promoveze LEADERSHIP-UL VIZIONAR în România și în regiune și să încurajeze implicarea liderilor în dezbateri deschise și informate cu privire la provocările cu care se confruntă societatea...”, asta așa, ca să știți...) deoarece Institutul recunoaște imediat valoarea lui Pavel Popescu și o promovează. Cât timp a fost student (eminent, îmi închipui...) la Timișoara, a desfășurat și următoarele activități: „...între 2008 și 2011 a lucrat în România ca manager proiect (2008), specialist vânzări (2008-2009), intermediar contracte leasing (2009-2010) și consultant proiect IT (2010-2011)”. Pe urmă, pe când era student la universitatea din Arad, „...a lucrat în Norvegia ca muncitor, lider de echipă, consultant business și administrator”. Mă rog, când ești capabil, poți să le faci pe toate, indiferent unde te-ai afla pe Terra! Așa că... după ce am citit eu toate astea, tind să cred că Pavel Popescu are în raniță bastonul de... „selectat să ne conducă”!!!
22 august 2023
Comentarii