IMAGINE DE PE O MARGINE DE ISTORIE
MOTTO: „... s-a opus argumentelor aduse de miniştrii incompetenţi care strigau să se întoarcă puşcaşii marini, domnule general, să vină înapoi cu maşinile lor de dezinfectat ciumaţii şi să ne ceară în schimb tot ce vor, să vină înapoi cu spitalele lor albe, pajiştile albastre, jeturile de apă giratorii care completează anii bisecţi cu veacuri de sănătate, dar el bătu cu pumnul în masă şi spuse nu, pe răspunderea lui supremă, pînă cînd necioplitul ambasador MacQueen îi replică nu mai avem ce discuta, excelenţă, regimul nu se întemeia pe speranţe nici pe conformism, şi nici măcar pe teroare, ci pe simpla inerţie a unei dezamăgiri vechi şi fără leac, ieşiţi în stradă şi priviţi adevărul în faţă, excelenţă, sîntem pe ultima sută de metri ori vin puşcaşii marini ori LUĂM MAREA, nu există altă alternativă, excelenţă, nu exista altă alternativă, mamă, aşa încît LUARĂ MAREA CARAIBILOR în aprilie, o luară inginerii navali şi ambasadorul Ewing în bucăţi numerotate ca s-o ducă departe de uragane în zorii însîngeraţi din Arizona, O LUARĂ CU TOT CE AVEA ÎN EA, domnule general, cu oglindirea oraşelor noastre, cu înecaţii noştri sfioşi, cu dragonii noştri demenţi, ...” ( Gabriel Garcia Marquez, TOAMNA PATRIARHULUI, 1975)
............................................................
Destul de des, chiar dacă lucrul nu mai pare să intereseze pe nimeni, îmi amintesc de acei oameni care ar fi putut să-și câștige libertatea scriind orice le dicta procurorul, dar nu au făcut-o: Bogdan și Marina Popovici, Irina Jianu, Cristian Vasile, Gheorghe Mencinicopschi, Sorin Pantiș, Șerban Brădișteanu… le cer respectuos iertare celor pe care nu i-am nominalizat, din uitare sau din necunoaștere.
Pe măsură ce toate aceste nume îmi zgândăresc memoria afectivă , mă gândesc cu enormă tristețe că sunt acte și atitudini cu care nu ne vom mai întâlni, probabil, niciodată. Că reprezintă sfârșitul unei lumi, așa cum am cunoscut-o și așa cum am iubit-o, lume pentru care generozitatea și demnitatea nu aveau un preț și nu puteau să fie vorbe goale, utilizate condamnabil ca ingrediente în trucuri ieftine, pentru seducerea forțată a unui public mai curând ignorant și nepăsător.
Suntem într-un capăt de lume și ne legănăm picioarele stând așezați pe o margine de istorie, ca pe-o faleză înaltă. În față nu este însă întinderea albastră și liniștitoare a apei, ci un sinistru peisaj selenar, cu pești zbătându-se, stele de mare înfipte-n nisip și balene agonizând în larg, căci PATRIARHUL lui Gabriel Garcia Marquez, aproape nemuritorul Nicanor Alvarado, transferat în România, a vândut deja americanilor MAREA CARAIBILOR ... sau MAREA NAGRĂ, nu mai știu...
30 iulie 2023
Comentarii