COROLAR LA POSTAREA ANTERIOARĂ

    MOTTO: „Întrebat cu ce se ocupă Crin Antonescu de când s-a retras din politică, fostul lider PNL spune că: «Fac ce-mi place, când îmi place. Am ținut mereu la normalitate. E minunat să bei o bere sau o cafea, undeva în public, și să nu dai nimănui nici o explicație. Fără nici o dorință de a supăra pe cineva, ceea ce eu fac nu mai e acum de interes public», declară Antonescu, pentru Digi24. Fără prea multe alte preocupări de ordin politic, politicianul spune că se gândește serios să scoată o carte, spunând că «nu e o carte de memorialistică, nu e carte cu anecdote, e mai degrabă o descriere a peisajului politic.»...” (PLAYTECH. ro, 22 august 2022)
    .............................................................................
    Pentru toți prietenii mei: nu sunt de acord cu multe lucruri care s-au spus și s-au scris despre Crin Antonescu. Îl cunosc de mult timp, sau, mai corect, de fooooarte... mult timp. Știu de unde a pornit și mai știu exact ceea ce el a numit sec: UN COPIL SĂRAC. Era o sintagmă-eufemism, credeți-mă. De aceea, eu nu pot să-l acuz pe Crin Antonescu pentru dorința de a trăi mai bine. E legitimă, în ceea ce-l privește... Discutabilă e doar preocuparea excesivă pentru confort și asocierea confortului cu o oarecare lene existențială.
    Însă nu acestea sunt păcate, din punctul meu de vedere...
    În schimb, cred că e un păcat să lași lucruri esențiale neterminate, abandonate, neînchise, provocând apoi întâmplări nenorocite în cascadă, ca și cum ai trage fața de masă cu toată vesela așezată deasupra și apoi ai ieși trântind ușa... E un păcat să-l vezi pe Klaus Iohannis cât e de inept și de nevertebrat, și să-l vinzi, totuși, unei populații care are încredere în opțiunea ta, ca pe-un cal de rasă... E un păcat să-i propui tinerei generații, ca reper moral, un Tudor Chirilă despre care orice se poate spune, numai că e reper moral, nu... E păcat să bați palma cu Ponta -nu zic că ăla n-are vinovățiile lui, dar nu el este subiectul de astăzi- iar în aceeași secundă să-ți îmbârligi coada pe sub masă cu PDL-ul lui Blaga, Turcan și Flutur, pentru o construcție europeană de succes, în trena căreia, sigur-sigur, o nevastă ce stăpânește bine limba de lemn bruxelleză va beneficia de o carieră de succes. E păcat să-l vezi pe Stelian Tănase exact așa cum e, căci el nu-i suficient de abil ca să te poată înșela și apoi să-l promovezi ca pe-o achiziție liberală de „anvergură”. Și să procedezi similar și cu alții, la fel de „valoroși”. E păcat să ai calități certe, primite la naștere și să le risipești în construcții niciodată încheiate, dintr-o simplă plictiseală și dintr-o complicată lipsă de avânt. E un păcat să ai susținere și încredere populară, să fii timp de doi ani președintele Senatului și președintele Comisiei de revizuire a Constituției și să nu rămână nimic, dar nimic! în urma ta când îți vei fi încheiat aceste două misiuni... E un păcat să ți se fi dat atâtea, să ți se fi deschis o mulțime de uși deoarece, în mod fericit, au fost oameni de-a lungul vieții tale care ți-au observat calitățile, și la un moment dat „investiția” lor să facă o piruetă, un triplu axel grațios și să aterizeze, pe post de „casnică” definitivă, la Bruxelles.
    Cam așa văd eu lucrurile...

    19 august 2023