ISTORIE CONTEMPORANĂ CONDENSATĂ

    Nu faptele, ci prezentarea faptelor...
Nu realitatea, ci interpretarea ei oficială, forțată și obligatorie ...
Nu convingerea, ci activismul sec, lipsit de orice credință și conștiință, nu însă și de interesul meschin...
Nu pericolul, ci inventarea și promovarea lui pe-un ton isteric...
Nu dragostea, ci inimioara de pluș roșu care-ți face cu ochiul...
Nu războiul real, ci borcanul cu gogonele care doboară drone...
Nu grija pentru sănătatea noastră, ci iubirea hrăpăreață de arginți storși din vaccinul „sigur și eficient”...
Nu ecologismul asumat, ci cuta de îngrijorare ipocrită dintre sprâncene pentru pârțul Joianei...
Nu Carlson Tucker, ci Lucian Mândruță...
Nu căldura căminului cu „mama” și „tata”, ci incertitudinea impersonală a lui „părinte unu” și „părinte doi”...
Nu mâna bărbatului întinzându-se, a rugă, către mâna caldă a femeii, ci viitorul proces de hărțuire sexuală, cu reparații morale având multe zerouri în coadă...
Nu farmecul și misterul feminin, ci „femeia rezilientă și sustenabilă”...
Nu perfecțiunea bărbatului vitruvian, ci estropiatul plângăcios, cu pantofi cu toc, rochie de tul și poșetuță...
Nu poezia atingând inefabilul, ci „Pi*da mea e o mașinărie războiniCĂ/ CARE vrea să își facă dreptate” luând Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”...
Nu iubitorul de film D. I. Suchianu, ci măcelarul cyborg al cinematografiei, CETEPE-ul abisal...
Nu intelectualul frământat de binele universal, ci „intelectualul public”cu aere de guru absolut și „încremenit în proiect” (în diferite proiecte, adică -deoarece proiectul se numea când Băsescu Petrov, când Monica Macovei, când Codruța Kovesi, când Klaus Iohannis, când Nicușor Dan)...
Nu autostrăzile împânzind harta Românei, ci pistele pentru „bicle” amenajate pe unde nimănui nu-i trece prin cap să meargă cu „bicla”...
Nu dorința de a atenua corupția, ci doar ambiția, indecentă, de a parveni a unei creaturi baschetbalistice, cu șosete tărcate și numărul 46 la balerini...
Nu atașamentul pentru valorile Occidentului, ci doar servilismul libidinos și inept al lui Radu Tudor...
Nu libertatea de opinie, ci „lista de bucate” jurnalistice „politically correct” din care ni se dă voie să gustăm...
Nu grija pentru o alimentație sănătoasă, ci ambiția total nesănătoasă de a vedea până unde se poate merge cu promovarea „greierașului la grătar” și a „viermelui în sos de maioneză”...
Nu un buchet de frezii de 8 Martie, pentru femeile din instituții, ci un bilet la cafenea, la „Monologurile vaginului” (bine, pe afiș și-n presă e scris, peste tot, MONOLOAGELE, dar bănuiesc că e o licență poetică... eu aș fi propus însă, pentru mai multă egalitate de gen, varianta MONOLOAGELE VAGINILOR)...
Nu preocupările de zi cu zi ale cetățeanului, ci „narativul” obligatoriu...
Nu feminitatea, ci feminismul...
Nu beneficiile educației oferite de instrucția școlară, ci diploma de masterat și de doctor, traficată la plăcintăria din spatele Universității...
Nu bărbați de stat, ci caricaturi grotești cu costume, batistuțe la piept și „cravăți”...
Nu Dumnezeu și Sfântul Duh, ci Bill Gates și Klaus Schwab.

 

    Adică, lumea în care trăim.
    ...................................................................................................
    P.S. Am ilustrat textul cu fotografia Ursulei von der Leyen deoarece eu cred că lumea care se construiește acum ei i se potrivește ca turnată.

    18 martie 2023