GENUL FLUID ȘI VALIZA ALBASTRĂ
.............................................................................................
Măi dragă, când te declari „genul fluid” și ai ca preocupare principală cum să-ți asortezi în permanență rujul la culoarea mustății haiducești... când îți expui pectoralii în rochii și bluzițe decoltate și vorbești încântat despre ticăitul tocurilor de 12 cm ai pantofilor „cu platformă” pe care-i porți, pe marmura clădirilor oficiale... când porți rochii mini mulate, cu paiete, abia acoperindu-ți inexprimabilul, în timp ce-i aperi pe americani de consecințele nefaste ale depozitării alandala a deșeurilor radioactive... când ai grijă să știe toată lumea că ești genul „non-binar”, adică „nici-nici” sau „și-și”, sau „deloc” sau „trans” sau „inter” sau „bi” sau „tri” sau „queer” sau „demi” sau orice altă fantezie îți trece ție prin cap, zic și eu că e posibil să faci câteodată unele confuzii, absolut nevinovate...
De exemplu, să nu-ți dai seama că ai venit la aeroport fără valiză, ceea ce însă nu te împiedică să iei o valiză bleumarin, de firmă, de la „bagaje”, să-i scoți eticheta de identificare pe care să o pui în buzunar, apoi să pleci liniștit cu valiza-n în brațe... La fel, e o confuzie perfect explicabilă aceea că după ce ai ajuns la hotel și-ai desfăcut-o, constatând că înăuntru sunt niște frumoase hăinuțe de damă, să nu-ți dai seama deloc, dar deloc!!! că nu-ți aparțin... Apoi să pleci cu valiza care nu-i a ta și cu rochiile care nu sunt ale tale, întâi până colea, în Washington DC, apoi hai-hui prin Europa, alunecând din ce în ce mai nevinovat în confuzie... Însă cel mai al naibii se pare că te-ai „confuzat”, dragă, când poliția, după ce-a urmărit pe-ndelete înregistrările video din aeroporturile prin care-au clămpănit eleganții tăi pantofi tăi cu toc, a venit și te-a întrebat despre toate astea, moment în care ai susținut, rotunjind buzele frumos rujate, cu un aer convingător că: „Nu știu despre ce e vorba!!!”.
Deși, după această suită de întâmplări inexplicabile chiar și pentru dumneata, Sam Brinton, ai revenit asupra acelui „Nu știu despre ce e vorba!!!” și ți-ai adus aminte că n-ai fost „complet sincer” cu organele de anchetă... Adică, da, ai luat valiza dar „în mod accidental” și asta doar din pricina „oboselii”... și ai mai spus: „Dacă am greșit geanta, sunt bucuros să o returnez, însă nu erau acolo haine ale altei persoane... Acelea erau HAINELE MELE, când am deschis geanta.”... apoi iar ai reflectat... și ai declarat că ai lăsat la hotelul din în St.Paul, rochițele, sutienele și chiloțeii de damă din interiorul bagajului și-ai luat la plimbare numai „carcasa” ... deși numai ce ne luminaseși că hainele erau ale dumitale... iar poliția acolo, la hotel, nu a găsit nimic; ca urmare, a tras concluzia că ai cărat cu tine prețioasa valiză, încărcată așa cum era, peste tot, în Washington DC și-n Europa, pe unde te-ai mai plimbat... La întrebarea polițistului care-i motivul pentru care ai fi lăsat îmbrăcămintea de damă la hotel, ai răspuns cu seriozitatea unui demnitar guvernamental: „nu am vrut să las geanta în camera de hotel, ar fi fost mai ciudat (!!!, n.n.) să las o geantă decât hainele”. (toate fragmentele cu ghilimele sunt extrase din declarația domnului Sam Brinton, dată ofițerului de poliție și citate de DAILYMAIL .co. uk.)
Vă întrebați, poate, ce-i cu această poveste idioată și pentru ce vă spun toate astea? Ei bine, pur și simplu pentru că dânsul, cel din fotografie, se ocupă, cu determinare maximă, de gestionarea deșeurilor radioactive și mă gândesc că e un non-binar de toată isprava dacă i s-a încredințat un astfel de compartiment! Un om serios și liber, nu-i așa? după cum putem citi în această descriere-autoportret:
„Sunt Sam Brinton și sunt șef al departamentului de sprijin și afaceri guvernamentale pentru Proiectul Trevor. Mi se pare că libertatea este un concept frumos. Mulți dintre prietenii mei spun că uneori sunt puțin cam prea liber. Tind să fiu eu însumi. Puterea libertății constă nu neapărat în faptul că nu-ți este împiedicată acea capacitate de a fi tu însuți, ci că aceea este, mai degrabă, celebrată. Sunt o persoană fluidă ca gen care umblă pe holurile Congresului. Despre puterea de a fi liber, în fiecare zi, stă mărturie faptul că-mi aud tocurile înalte făcând «clic!» pe acele podele de marmură și, totuși, să știu că merit să fiu în acea cameră la fel de mult ca oricine altcineva!” (declarație a lui Sam Brinton, într-un film de prezentare, 2019)
Nu aveți, cetățeni, mai multă încredere, nu dormiți voi mai liniștiți știind că acest brav trans-inter-queer-demi se ocupă de anihilarea reziduurilor radioactive și de combustibilul nuclear uzat, în timp ce umblă prin lume îmbrăcat cu lenjeria și rochițele unei doamne care încearcă să-și recupereze valiza bleumarin furată de pe aeroport de însuși Secretarul Adjunct pentru eliminarea combustibilului uzat și a deșeurilor din cadrul Departamentului de Energie al SUA?
Dacă scapă de poliție și de cei 5 ani de pușcărie pe care poate să-i încaseze pentru furt, eu mă gândesc că steaua domnului Sam Brinton va fi, în continuare, în plină ascensiune pe bolta Americii. De aceea, omul mi se pare foarte potrivit ca peste câțiva ani să devină președinte al Statelor Unite și să i se încredințeze prețiosul buton roșu, de preferință în aceeași nuanță de corai cu rujul său de buze preferat!
3 decembrie 2022
Comentarii