A ȘASEA POVESTE ADEVĂRATĂ DE CRĂCIUN
Stătea la măsuță, cu o coală e hârtie în față și rodea gânditor capătul stiloului... Băiețelul era în clasa a doua... dar știa să scrie, o-ho-ho! demult, de la grădiniță, căci era un băiețel deștept și dornic să învețe, ce mai! vă spun că era un băiețel nemaipomenit. Acum îi scria o scrisoare lui Moș Crăciun și-i cerea un computer (asta se întâmpla într-o vreme de demult când nu existau telefoane mai inteligente decât utilizatorii lor, nici tablete, nici laptopuri iar nimeni-nimeni nu-și putea imagina că școala s-ar putea face și „on line”). Se gândi: „Oare o fi prea mult dacă cer un computer? Pentru Moș Crăciun n-ar trebui să fie prea dificil... Și eu asta îmi doresc...”
În fine, se hotărî. Și sub deschiderea „Dragă Moș Crăciun” sintetiză în câteva rânduri performanțele sale de „elevul cel mai bun din clasă”, ca să știe și Moșul cu cine are de-a face, apoi așternu frumos dorința. Cu atenție reciti ceea ce a scris, i se păru potrivit, decent și mai ales posibil să se întâmple... adică, de ce n-ar găsi un computer sub brad, în noaptea de 24 decembrie? Dar nu închise scrisoarea... căci mai dorea ceva... ceva mult mai simplu de procurat pentru Moș Crăciun, dar ceva ce-i plăcea grozav. Așa că scrise, de la capăt, cu alineat: „Și un borcan cu gem de prune!” și se semnă dedesubt. Apoi încredință scrisoarea părinților, pentru ca să o pună la cutia poștală.
................................................................................
A fost o seară frumoasă seara de Ajun din anul acela... căci sub brad, într-o cutie mare, era computerul visat. Însă nu computerul a fost, până la urmă, surpriza. Surpriza cea mare a fost plutonul de borcane cu gem de prune, unele bondoace și acoperite cu celofan, altele suple, cu capac ermetic, unele cu gâtul subțiratic, altele cu ceafă groasă, unele cu gemuri închise la culoare și bine „legate”, de puteai să ții borcanul cu gura în jos fără să se prelingă un strop de dulceață pe covor, altele cu conținut mai trandafiriu și mai fluid, toate cu etichete scrise de mână și fiecare scris fiind diferit, ei, Doamne! unde s-a mai pomenit așa o armată de recipiente cu gemuri de prune? Iată o enigmă de nedezlegat... de ce-o fi adunat Moșul atâtea borcane cu gem pentru un singur copil?
................................................................................
A fost o seară frumoasă seara de Ajun din anul acela... căci sub brad, într-o cutie mare, era computerul visat. Însă nu computerul a fost, până la urmă, surpriza. Surpriza cea mare a fost plutonul de borcane cu gem de prune, unele bondoace și acoperite cu celofan, altele suple, cu capac ermetic, unele cu gâtul subțiratic, altele cu ceafă groasă, unele cu gemuri închise la culoare și bine „legate”, de puteai să ții borcanul cu gura în jos fără să se prelingă un strop de dulceață pe covor, altele cu conținut mai trandafiriu și mai fluid, toate cu etichete scrise de mână și fiecare scris fiind diferit, ei, Doamne! unde s-a mai pomenit așa o armată de recipiente cu gemuri de prune? Iată o enigmă de nedezlegat... de ce-o fi adunat Moșul atâtea borcane cu gem pentru un singur copil?
Poate că dacă în noaptea aceea băiețelul nostru ar fi numărat bunicile, mătușile, vecinele și cele mai apropiate prietene de familie, ar fi ieșit exact, dar exact! numărul de borcane cu gem de prune pe care le găsise sub brad! Dar ar fi fost o prea de tot și-o prea uluitoare coincidență, la care, nu-i așa? nici nu ne-am putea, în mod serios, gândi!
23 decembrie 2022
Comentarii