UN PROFESOR DE „ISTORIOARĂ DIN ROMÂNICA”


        MOTTO: „Ziua Națională -dacă nu suntem porniți doar pe demolare și pe hulire- ne ajută să conștientizăm țara, să ne dăm seama că țara e opera înaintașilor clădită prin jertfă de sânge, că e instituția care ne ține, ne organizează, ne disciplinează, ne hrănește, ne mângâie la greu și ne ocrotește. Iar, dacă nu le (mai) face pe toate acestea, nu este vina țării, a României, ci a noastră. Țara fără oameni (buni) nu există și nu poate funcționa ca patrie. Dacă oricare dintre noi are o zi a lui, în care primește cu bucurie felicitări, oare România nu are dreptul la o zi ei, în care noi, românii, să îndreptăm spre ea, cu toții, preț de câte-o clipă, câte un gând bun?” ( Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, pe pagina sa de FACEBOOK, 1 decembrie 2021)
    .......................................................................................
    Ignorantă cum sunt (doar mă știți, fac parte dintre aceia care cred că pământul e plat...), n-am știut până de curând cine este Marcel Bartic. Numai că ieri am dat nas în nas cu zdruncinătoarele sale considerațiuni despre poporul român și m-am gândit să mă aplec puțin asupra tezelor domniei-sale, teze debordând de o ascuțime a minții care dă -adesea- pe dinafară. Ce ne spune domnul Bartic într-un frumos articol scris de ziua României? Că suntem niște idioți mitomani. Evident, ca observator de pe marginea ISTORIEI, dânsul nu se include în tagma idioților de români. Dânsul joacă la altă categorie... 

    Ia să vedem:

    „A fost odată ca niciodată un popor harnic, viteaz și ospitalier.
El făcea numai lucruri frumoase. I-a inspirat pe egipteni să construiască piramidele, a inventat scrisul înaintea sumerienilor și i-a învățat pe romani limba latină. A inventat insulina, stiloul, avioanele cu reacție și a crezut în Dumnezeu încă dinainte ca acesta să existe. A ajuns la Troia înaintea lui Agamemnon și Menelaos iar barza, viezurele și mânzul nu au existat ca specii până nu le-a dat el voie. A descoperit Antarctica, a construit cel mai mare laser din lume și, dacă era lăsat în pace, făcea și din planeta Mercur o minunată destinație de vacanță.”


    Poate că nu veți crede dar Marcel Bartic e PROFESOR DE ISTORIE. În calitatea sa de PROFESOR DE ISTORIE lansează el aceste „spirite de glumă la un șpriț de vin”. Copiii de la școala particulară unde predă dânsul urmăresc jongleriile lingvistice ale profului de ISTORIE cu încântare. E „cool”. Astfel, elevii află cu bucurie din ce popor de rahat-sugiuc fac ei parte:

    „Numai că, ce să vezi, cum stătea el așa și nu deranja pe nimenea, pac, au tăbărât pe el toți răii și invidioșii. Romanii, turcii, tătarii, rușii, maghiarii, polonezii, maiașii, incașii și aztecii. Mă rog, despre ultimii trei nu se știu foarte multe pentru că guvernul nu vrea să ne spună adevărul. I pak dau de știre însă ca poporul ăsta a rezistat eroic. A luptat pentru fiecare bucățică de pământ. Fiecare palmă de moșie. Pentru fiecare fir de pătrunjel de pe solul sfânt al patriei. A apărat cu sabia în mână creștinătatea, ca să-și facă ăia catedrale.”

    Clasa râde în hohote... proful e din ce în ce mai simpatic...

    „Meleagurile astea au fost poarta Europei. Grădina Maicii Domnului. Picior de plai pe-o gură de rai și locul în care se află fântâna tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.
Mă scuzați o secundă să-mi aprind o țigare. Țigarea de după.”


    Și în timp ce Marcel Bartic trage cu sete din „țigarea de după” eu mă întreb: „după” ce, adică? Pe cine a regulat dânsul cu spor ca să merite fumul „de după” al țigării? Ah, da... Grădina Maicii Domnului. Gura de rai. Tinerețea fără bătrânețe... toate acestea. La rând... Le expune copiilor teoriile sale și copiii se-ndoaie de râs... țară de doi lei! PATRIE? Elevii se uită pe „goagăl” să afle despre ce este vorba. Ei nu înțeleg cuvântul. Între timp Marcel al nost’ a aruncat chiștocul și a încheiat textul dedicat sărbătorii naționale a României cu aceste cuvinte:

    „Gata. Să revenim. Torna, torna, fratre, la realitate.
    Câteva mii de români s-au dus să vadă piramida energetică din Bucegi. O parte au rămas blocați acolo, de-a trebuit Salvamontul să vină să-i ia. Un domn polițist a făcut cerere pentru a i se da un porc pe motiv de vechime. Așa i s-a spus, așa a făcut. Niște cetățeni de pe la noi cred că pământul e plat, sârma de la mască e antenă 5G iar dacă te vaccinezi, te procopsești cu autism sau stă magnetul lipit de piele pe locul înțepăturii. Doi din șase români cred ca homeopatia este medicină adevărată. Alții, mai pragmatici, au furat motorină în valoare de două milioane de euro de la baza militară americană de la Kogălniceanu. Atât s-a putut. La mulți ani, România!”
(Marcel Bartic, profesor de istorie; toate fragmentele sunt extrase din textul de pe pagina lui de FACEBOOK, 29 noiembrie 2021)

    Recitind textul atât de suculent, profesorul de istorie se felicită cordial că el nu face parte dintre „ăia”. El e inteligent și cult în cap, doar că troglodiții de români îi strică din când în când feng-shui-ul. Ar fi putut să fie finlandez... sau american... sau japonez... și nu i-ar fi fost rușine cum îi este cu neamul ăsta nenorocit care nu-l merită. Căci dânsul nu-i dintr-ăia de-și pun magnet la vaccină; și i se fâlfâie de homeopatie (hai și de acupunctură, că te și îngrozești cu chinezii ăștia ce le mai trece prin cap...).
    ..........................................................................................
    Marcel Bartic este, din punctul meu de vedere, latura hidoasă a educației. Sigur, e „un personaj”, chiar dacă n-ați auzit de el, deoarece scrie la „gazetă”, pe platforma CTP-ului, REPUBLICA. ro. Vorbește la EUROPA FM. Îl cheamă băieții la interviurile HOTNEWS. De-aici aleargă la DIGI TV. Iar când nu e în locurile alea, îl găsești pe EDUPEDU.ro.

    Un cinic în plus. O conștiință în minus.

    Eu cred că profesorii de Limba și Literatura Română și profesorii care predau Istoria României ar trebui să fie ca niște candele vii. Căci ei sunt „cei chemați”. Și dacă se mai poate repara ceva în sectorul educație, doar ei ar putea să repare, căci ei, mai mult decât alții, se adresează acelui labirint nesfârșit numit suflet românesc.

    Știu, știu ce credeți... poate că profesorul Marcel Bartic nu predă elevilor săi așa, la mișto, o parodie a istoriei naționale, cam ca în textul de mai sus. Atunci, însă, cred că e legitim să întreb: când oare minte dânsul? Când predă sau când scrie ce scrie pe FACEBOOK?


    3 decembrie 2021

Comentarii

Postări populare