Dragii mei prieteni, văd că materialul despre logoreea franco-română a Clotildei a stârnit multe valuri. Dar problema cu doamna Clotilde nu este CUM VORBEȘTE... eu pot să mă amuz scriind texte umoristice despre limbajul ei, putem să râdem împreună și îi putem parodia ciripitul, pentru că „material” avem destul.
Dar păsăreasca sa exotică pe mine nu mă dezgustă, ci îmi poate fi, cel mult, simpatică!
Eu cred că problema cu doamna Clotilde este VIRULENȚA ei absurdă, ura nedisimulată împotriva pesediștilor (membri de partid sau simpatizanți), dorința ei detestabilă de a BĂGA LA PUȘCĂRIE, dacă se poate, toată primăria Sectorului 1, obsesia ei cu „bolșevismul” dovedind că folosește termeni a căror semnificație îi este total străină, isteria deșănțată... Nu proiecte vizează doamna, care cred că nu cunoaște mai nimic despre nenumăratele răni ale Bucureștiului ce nu pot fi pansate cu un brâu verde de 44 de kilometri, prin miezul căruia să se plimbe fericit Lucian Mândruță cu bicla... Dacă citiți, chiar și superficial, postările Clotildei, veți observa că principalul său proiect e... un soi de RĂZBUNARE... o promisiune și-un pariu al cătușelor!
Și Nicușor Dan, surâzând pudic, tot asta spera, acum câteva zile... să bage oameni la pușcărie... să fie arestări...
Oare celor care o iubesc și o susțin pe această femeie, nu le este greață de acest recurent „la țepe, băieți!”, de astă dată în fața Primăriei Sectorului 1? Cât „sânge” trebuie să curgă pentru ca admiratorilor acestui sistem de a face politică, bazat pe obsesia pedepsirii unor furturi nedovedite vreodată, să le fie, în sfârșit, îndeajuns?
Pentru că un teatru cu piese isterice și repetative, dacă n-ar avea spectatori și aplauze, până la urmă, ar fi nevoit să închidă și să-și schimbe repertoriul!
Hoții... hoții... hoții... De unde dracului știe această cucoană infatuată, această „republică de la Ploiești” importată din Franța, această carnasieră cu dinții ca niște pumnale, ce va găsi în primărie? Amenință că va întoarce fiecare facturică pe toate părțile, doar-doar o afla ceva, doar-doar o avea motive pentru minunatele plângeri penale care-i plac atât de mult și care îi alină frustrările.
Dar eu nu cred că există cetățeni care admiră această gândire primitivă, de grotă, dacă nu sunt, ei înșiși, frustrați.
Pentru că un teatru cu piese isterice și repetative, dacă n-ar avea spectatori și aplauze, până la urmă, ar fi nevoit să închidă și să-și schimbe repertoriul!
Hoții... hoții... hoții... De unde dracului știe această cucoană infatuată, această „republică de la Ploiești” importată din Franța, această carnasieră cu dinții ca niște pumnale, ce va găsi în primărie? Amenință că va întoarce fiecare facturică pe toate părțile, doar-doar o afla ceva, doar-doar o avea motive pentru minunatele plângeri penale care-i plac atât de mult și care îi alină frustrările.
Dar eu nu cred că există cetățeni care admiră această gândire primitivă, de grotă, dacă nu sunt, ei înșiși, frustrați.
Își mai amintește cineva de CPUN? De discursurile elegante din crucea nopților noastre, de la începutul istoriei recente? Putem compara ACEL FEL DE A FACE POLITICĂ LA VÂRF, cu textul de astăzi, silabisit abia-abia, de pe o coală A4, de Ion Ștefan-Grindă, analfabetul TOTAL și obraznic, dar finanțator baban de partid, care probabil și-a cumpărat în acest fel locul de ministru? Gândiți-vă că se putea și mai rău... dacă ar fi găsit locul de la „dezvoltare” ocupat, putea ajunge ministrul Culturii sau al Educației...
De aceea spun... ne întoarcem, ca în îndemnul lui Ludovic Întâiul cel Minunat, la „dat cu parul” în țeste. Azi, cu parul... mâine, cu toporul cu silex... poimâine cu femurul unui prădător mai răsărit, care n-a avut noroc...
6 octombrie 2020
6 octombrie 2020
Comentarii