SINGURĂTATEA # REZISTENTULUI DE CURSĂ LUNGĂ, ÎN TEXTE, SUNETE ȘI IMAGINI

Dar ce mai fac ei, prieteni, ce mai fac # REZISTENȚII de toate neamurile și speciile, ce mai fac ei când primăvara dă în clocot și dânșii nu mai poți pune de-un protest ca lumea? căci azi-mâine vin alegerile locale locale și trebʹe să câștige Nicușor Dan Primăria Bucureștiului, dar cum să ne organizăm, tovarăși, când pandemia dă târcole prin Piața Victoriei? Cu toate că m-aș fi așteptat ca # REZISTENȚII să se usuce-n geam precum begoniile plasate direct pe glaful de peste caloriferul fierbinte, poate n-o să credeți, dar am constatat că dimpotrivă, ei se află printre cei mai disciplinați și cei mai dispuși să stea pe timp nelimitat acasă, fiind totodată și cei mai cu „solidaritatea-n gură” dintre toți cetățenii patriei! Văd că haștagienii brontosarieni, adică ăia cu greutate, care-au pus temelia tuturor protestelor din ultimii ani, purtătorii de pancarte și lanternuțe, aruncătorii cu suluri de hârtie igienică, agitatorii de cătușe, purtătorii de mesaje pro-„justițea” independentă sau cei udați cu tulumba de către Dragnea Liviu și gazați de jandarmi până ce ADN-ul li s-a-ntors cu curu-n sus, adică propagandiștii de meserie, sunt astăzi cetățenii-model din vremea COVIDULUI!!!

Angi Șerban, bunăoară, dacă nu se mai poate da cu fundul de marmura din Palatul Parlamentului, împreună cu colegii, deoarece nu pot dânșii păstra „distanța socială” când se țin de mâini, ne servește conferințe pe FACEBOOK, în compania colegului Cristian Neagoe.

Dacă nu știți cine este Cristian Neagoe vă amintesc eu : e ăla care, pe când era autor, scria așa:

„Căcănari la pensie, joacă table pe sub tei. M**e, bă! Dar noi vedeam printre frunze cum îşi mişcă leneş braţele păroase de proletari, în p**a mea, doar că spărgeau liniştea aia de prânz cu zarurile lor şi cu şase-şasele, când mai prindeau vreunul şi mai prindea câte un urlet, de ăla, de ţi se făcea pielea găină. Găina udă miroase urât, pielea lor bătrână, tatuată cu zar, mirosea urât, a uzină, a inutil, candeala aia de sandilău expirat, mă face să borăsc.” (fragment literar, citit de autorul Cristian Neagoe în emisiunea SINTEZA ZILEI din 11 august 2008)

... dar de când e activist și atent la pandemie, se îngrijorează și ne avertizează că:

„...Un dement corupt, dar cu multă influență, susține chiar că ar trebui să ne aruncăm bătrânii în lagăre de carantină ca să ne reluăm viața obișnuită!!!” ( pagina proprie de FACEBOOK, 24 aprilie 2020) Cum, cum, măi Cristi? nu te mai fac, „căcănarii ăia”, aflați la pensie, să borăști, dragă? Acum te-ngrijorează soarta lor, nu-i așa? Așa un băiat sensibil...

Colega lui de disertație, Angi, mai puțin „filosoafă”, face checuri, și-n buna tradiție a oricărei dudui mai coapte și cu măritișuʹn cap, le fotografiază și le popularizează pe NET:

„Aaaatențiuneee! Am făcut primul meu chec! Da, primul, primul! Știu că se bat pe burtă de râs gospodinele, dar aia e! Nu ne pricepem toți la toate.” (Angi Serban, 6 aprilie 2020)

Tovarășul de arme și muniție al dânsei, Florin Bădiță (cel care bulversa societatea călătorind fără pantaloni în metrou), între două răsaduri de roșii plantate în grădină, a ajuns pe lista finaliștilor pentru Comitetul Director al Open Government Partnership (OGP), din partea societății civile. Cică dacă multă lume va completa un formular care să-l propulseze pe dânsul în Comitet, va reuși!... așa că, aveți grijă ce formulare completați, cetățeni! Că ați mai completat odată niște formulare și a ieșit Bădiță Florin „Personalitatea europeană a anului” 2018!

Radu Vancu, de la VĂ VEDEM DIN SIBIU, a descoperit și el deliciile statului acasă, dar și dureroasa diminuare a importanței publice:

„De fapt, unul dintre cele mai periculoase lucruri care ni se întâmplă, la fel de periculos ca boala însăși de care ne ascundem, e următorul: retrași printre cei dragi, avem deodată senzația că viețile noastre private sunt irelevante; ni se pare irelevant mai tot ce facem fără să ieșim, ca înainte, în spațiul public – și, convers, tot ce făceam în acel spațiu public ni se pare relevant; e paradoxul cel mai dureros & mai frustrant: în inima celei mai prețioase microarmonii private, acolo unde relevanța vieții noastre ar trebui să fie maximă, ne simțim deodată irelevanți.”

Lasʹ că trece pandemia, Radule, și ne luam noi relevanța înapoi!

Tudor Chirilă a compus un șlagăr de izolare. Fiind izolat, muzica, textul și interpretarea îi aparțin. Pe de altă parte, fiind infatuat, nu a întrebat pe nimeni cum merg versurile astea:

„Nu-i așa că împreună/ nu-nseamnă noi doi/ împreună, înseamnă /și alții cu ALTE NEVOI / Prins în celula mea/ simt că-nvăț ceva/ și E ȘI TREABA MEA” ( Tudor Chirilă, 23 aprilie, 2020)

Bine, dacă nu era așa de ocoș și mă-ntreba pe mine ce părere am despre text, i-aș fi spus că ar fi fost de dorit să evite alăturarea, în aceeași strofă, a cuvintelor „alte nevoi”cu „e și treaba mea”... Sigur, în principiu, unde mai sunt și „alte nevoi”, am putem găsi și „treaba” lui... dacă ar fi un cântec frumos despre canalizare și beneficiile ei. Dar în creațiile dedicate pandemiei e mai puțin potrivit, zic.

Victor Rebengiuc, în schimb, e pe baricade și nu se dă bătut... el le-a găsit loc, printre atâtea postări inocente, și fotografiei lui Klaus, cu mască pe mufă și mănuși asortate la cravată, fotografie având următorul text: „Un Preşedinte implicat! Tot respectul!”, dar și declarației zdrobitoare a lui Vasilică Câțu, în care ministrul de Finanțe ne explică vinovăția CIUMEI ROȘII pentru că Agenţia de rating „Moody’s” a păstrat, pe moment, rating-ul României dar a schimbat PERSPECTIVA de la stabil la negativ!

L-am lăsat la sfârșit pe „crema rezistenților”, Cristi Vasilică Danileț, judecătorul făcut din diminutive... Cum toată lumea, de când cu distanțarea socială, e bună, blândă, iubitoare și profund artistică, nici Cristi nu putea să lipsească din poza asta amplă de familie, cu toate neamurile aflate în cantonamente diferite. Știți, el e judecător, karatist și rocker. Acum, eu la centuri negre nu mă pricep, însă dacă Vasilică-al nostru împarte dreptatea la Tribunalul din Cluj așa cum cântă, cred că avem o problemă. Am privit clipul de „distanțare socială” al formatorului de opinie și inițial am crezut că nu-i adevărat ceea ce văd și ascult. Pe măsură însă ce vocea lui Vasilică îmi suna în urechi imperturbabilă, explicându-mi că „...n-ai nevoie de foarte mult/ ca să fii fericit”, iar mânuțețe lui gingașe încercau să sublinieze ideea, am început să cred... în definitiv, era aceeași voce de la Festivalul de Artă și Cultură Urbană de la Vatra Dornei, din 2017, când din prestația domnului judecător au lipsit, dintr-o regretabilă eroare, numai „arta” și „cultura”... dar în rest a fost BETON!

Lumea nu se plictisește, vedeți... De aceea îmi trece prin minte că dacă se va inventa și revoluția de-acasă, o să încep și eu să cred că totul VA FI FOOOOARTE BINE!
..............................................................................................
P.S. M-am gândit să nu vă lipsesc de un moment artistic unic: Cristi Vasilică Danileț, 26 aprilie 2020 -cântec de pandemie și speranță. Și scuză-mă, Dinu Olărașu, știu... e frumosul dumitale cântec... dar crede-mă că nu m-am putut abține!

27 aprilie 2020