ORBANUL ȘI LIGHEANUL VIOLETEI ALEXANDRU
Căci ce anume altceva decât o mostră de umor negru și gros poate fi această laudatio fără draperie pentru blânda și truditoarea Violeta Alexandru, o hymenopteră apidă neobosită zburând în sus și-n jos pe treptele Palatului Victoria, fără lift și liftieră, războindu-se, plină de curaj, cu trântorii de poștași și cu viespea pesedistă de la Casa de Pensii Mureș care nu vrea să iasă la pensie când dă albinuța bosumflată din piciorușe!
Iar efortul neobosit al Violetei de Sarmá nu a rămas neobservat și nici nerăsplătit... cu un aer de părea că acum-acum bufnește în râs, Ludovic Întâiul a portretizat-o pe harnica și neprețuita albină cam așa:
”Greu găsești pe cineva să te depășească în anumite privințe. Am crezut că greu voi găsi un om care să muncească mai mult decât mine. Cu toate acestea, am găsit: Violeta Alexandru! Greu am crezut că poate exista un om care să fie mai empatic, mai sensibil la problemele oamenilor simpli, mai deschis în comunicarea publică decât mine și, cu toate astea, am găsit. Numele ei e tot Violeta Alexandru! Greu am crezut că pot să găsesc pe cineva care să înțeleagă și să aibă capacitatea să dialogheze cu diferite structuri ale societății civile și, cu toate astea, am găsit pe cineva care are capacitatea de a dialoga, de a înțelege și de a lua decizii, în această comunicare cu toate structurile de organizare ale societății civile. Această persoană este, evident, Violeta Alexandru!” ( discursul lui Ludovic Orban, București 8 februarie 2020, Palatul Parlamentului, cu prilejul alegerii președintelui PNL București)
Ei, maestre! dar zău că nu trebuia... noi toți, dar TOȚI, am văzut-o pe Violeta de la Muncă exact ca pe-o ființă empatică și sensibilă la maximum! Imaginea dânsei, cu ligheanul în brațe, în fața Primăriei Capitalei, a rămas adânc întipărită în memoria noastră, ca o mărturie de maturitate politică și de comunicare publică excepțională!
Sensibila doamnă Alexandru a aprobat pozitiv discursul șefului său de partid și a glăsuit și dânsa, întărind ideea:
„Nu există pentru mine mândrie mai mare alta decât să fiu colega voastră. Mie, acasă de când sunt mică, mi s-a spus mereu: nu FIREA, nu FIREA. Fii bună, fii blândă, fii înțelegătoare, fii respectuoasă, atentă la oamenii din jurul tău, nu FIREA. A venit momentul oamenilor buni să ajungă în poziții cheie și să schimbe Bucureştiul spre binele tuturor. Cred în voi, suntem o forță.”
Mi-au dat lacrimile... o tempora, o mores! cum să nu-mi amintesc de un alt moment istoric, cel al alegerii Elenei Udrea ca președinte al PDL București, pe când Teodor Baconschi făcea eforturi disperate să nu cadă grămadă sub farmecele doamnei, iar actuala brătiancă patentată Raluca Turcan, cu piepții fremătând de emoție rostea la microfon:
„Are forță, are energie, are curaj și, uitându-mă la ea, nu mă pot abține, trebuie să spun că poate fi un veritabil Kill Bill al politicii românești, pentru că, cu cât mai mulți adversari politici va avea, cu cât mai grele vor fi luptele electorale, cu atât cresc șansele ca Elena Udrea să ofere o victorie spectaculoasă”( 21 noiembrie 2010, alegerea președintelui PDL București)
Iar Găbiță Oprea, broscoiul-balama Goliath, înghițit cu voluptate de atâtea combinații guvernamentale, nu s-a lăsat mai prejos decât liberala Turcan:
„Faptul că doamna Elena Udrea candidează e cea mai vie dovadă a curajului și a responsabilității în politică. Este printre cei mai serioși, cei mai eficienți, cei mai muncitori oameni pe care i-am întâlnit, indiferent ce s-ar scrie în ziare. Ascensiunea sa politică nu s-a bazat doar pe vorbe, ci și pe fapte. V-o spune un om care n-o laudă nici pe maică-sa dacă nu merită. Alegerea sa va reprezenta un pas spre reformă și un pas înainte pentru București. O susțin cu toată credința în ceea ce și-a propus!”
Vezi, Ludovic? Important e să ai de la cine învăța panegiricul corect, de impact, pas-cu-pas. Căci -nu-ți face tu griji!- cu mopuri și ligheane, cu andrele și butoane de lift la purtător, felurite Elene și Violete disponibile pentru a fi lustruite pe cale orală se vor găsi mereu în politica românească!
Cherchez la femme? Aș! cherchez mai bine Petrovii, Soroșii și licuricii din spatele ei!
Iar efortul neobosit al Violetei de Sarmá nu a rămas neobservat și nici nerăsplătit... cu un aer de părea că acum-acum bufnește în râs, Ludovic Întâiul a portretizat-o pe harnica și neprețuita albină cam așa:
”Greu găsești pe cineva să te depășească în anumite privințe. Am crezut că greu voi găsi un om care să muncească mai mult decât mine. Cu toate acestea, am găsit: Violeta Alexandru! Greu am crezut că poate exista un om care să fie mai empatic, mai sensibil la problemele oamenilor simpli, mai deschis în comunicarea publică decât mine și, cu toate astea, am găsit. Numele ei e tot Violeta Alexandru! Greu am crezut că pot să găsesc pe cineva care să înțeleagă și să aibă capacitatea să dialogheze cu diferite structuri ale societății civile și, cu toate astea, am găsit pe cineva care are capacitatea de a dialoga, de a înțelege și de a lua decizii, în această comunicare cu toate structurile de organizare ale societății civile. Această persoană este, evident, Violeta Alexandru!” ( discursul lui Ludovic Orban, București 8 februarie 2020, Palatul Parlamentului, cu prilejul alegerii președintelui PNL București)
Ei, maestre! dar zău că nu trebuia... noi toți, dar TOȚI, am văzut-o pe Violeta de la Muncă exact ca pe-o ființă empatică și sensibilă la maximum! Imaginea dânsei, cu ligheanul în brațe, în fața Primăriei Capitalei, a rămas adânc întipărită în memoria noastră, ca o mărturie de maturitate politică și de comunicare publică excepțională!
Sensibila doamnă Alexandru a aprobat pozitiv discursul șefului său de partid și a glăsuit și dânsa, întărind ideea:
„Nu există pentru mine mândrie mai mare alta decât să fiu colega voastră. Mie, acasă de când sunt mică, mi s-a spus mereu: nu FIREA, nu FIREA. Fii bună, fii blândă, fii înțelegătoare, fii respectuoasă, atentă la oamenii din jurul tău, nu FIREA. A venit momentul oamenilor buni să ajungă în poziții cheie și să schimbe Bucureştiul spre binele tuturor. Cred în voi, suntem o forță.”
Mi-au dat lacrimile... o tempora, o mores! cum să nu-mi amintesc de un alt moment istoric, cel al alegerii Elenei Udrea ca președinte al PDL București, pe când Teodor Baconschi făcea eforturi disperate să nu cadă grămadă sub farmecele doamnei, iar actuala brătiancă patentată Raluca Turcan, cu piepții fremătând de emoție rostea la microfon:
„Are forță, are energie, are curaj și, uitându-mă la ea, nu mă pot abține, trebuie să spun că poate fi un veritabil Kill Bill al politicii românești, pentru că, cu cât mai mulți adversari politici va avea, cu cât mai grele vor fi luptele electorale, cu atât cresc șansele ca Elena Udrea să ofere o victorie spectaculoasă”( 21 noiembrie 2010, alegerea președintelui PDL București)
Iar Găbiță Oprea, broscoiul-balama Goliath, înghițit cu voluptate de atâtea combinații guvernamentale, nu s-a lăsat mai prejos decât liberala Turcan:
„Faptul că doamna Elena Udrea candidează e cea mai vie dovadă a curajului și a responsabilității în politică. Este printre cei mai serioși, cei mai eficienți, cei mai muncitori oameni pe care i-am întâlnit, indiferent ce s-ar scrie în ziare. Ascensiunea sa politică nu s-a bazat doar pe vorbe, ci și pe fapte. V-o spune un om care n-o laudă nici pe maică-sa dacă nu merită. Alegerea sa va reprezenta un pas spre reformă și un pas înainte pentru București. O susțin cu toată credința în ceea ce și-a propus!”
Vezi, Ludovic? Important e să ai de la cine învăța panegiricul corect, de impact, pas-cu-pas. Căci -nu-ți face tu griji!- cu mopuri și ligheane, cu andrele și butoane de lift la purtător, felurite Elene și Violete disponibile pentru a fi lustruite pe cale orală se vor găsi mereu în politica românească!
Cherchez la femme? Aș! cherchez mai bine Petrovii, Soroșii și licuricii din spatele ei!
9 februarie 2020
Comentarii