CONTRASCRISOAREA DESCHISĂ A MINISTRULUI COSTACHE, CĂTRE MAMA SA, AUTOARE DE SCRISORI DESCHISE

MOTTO: „...Erai student. Aveam încredere în viitorul tău. Toate rezultatele tale la şcoală şi facultate fuseseră şi erau excelente. Aveai bursă de merit, lucrai în timpul liber, la 18 ani fuseseşi vicecampion la primul campionat de karate seniori. Cântai şi la pian. Mă temeam doar de faptul că munceai prea mult, aşa după cum văzuseşi la bunici şi la mine. Tu însă ne-ai întrecut. Tare m-am supărat când ai acceptat demnitatea de ministru. Nu de capacităţile tale mă îndoiam, dar ştiam cât de mare putea fi răutatea şi invidia omenească.”( Scrisoarea deschisă a mamei lui Victor Costache către fiul său, ministrul Sănătății, 4 februarie 2020)
.......................................................................................................
Dragă mămico,

Am văzut în ZIARUL DE IAȘI frumoasa ta epistolă care-mi este adresată și mărturisesc că n-am citit ceva mai emoționant de la Scrisoarea deschisă a doamnei Maria Băsescu, din decembrie 2009, atașată filmului „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”, în care dânsa zicea:

„Depun mărturie că soţul meu nu a fost niciodată agresiv cu fiicele noastre şi nici cu vreun alt copil. Rup astăzi tăcerea pe care am păstrat-o timp de câţiva ani fiindcă ceea ce presa şi oamenii care sunt în spatele ei fac astăzi mi se pare de neacceptat. Nu aş vrea să spun că ceea ce a făcut Traian Băsescu în mandatul său este perfect. Ştiu însă că tot timpul s-a gândit cum să facă lucruri bune pentru oamenii de rând care l-au ales... Nu e ușor să fii soţie de preşedinte atunci când acesta pune interesele ţării mai presus de orice, uneori chiar şi de familie”.

Am plâns mult atunci, căci recunosc că domnul președinte Petrov este exact așa cum apare în scrisoare, adică un exemplu de sacrificiu pentru cetățeni și cu toții am fost cutremurați văzând cum se poate pune cineva în slujba țarii, fără odihnă, fără răgaz, ca un adevărat erou... Imposibil, așadar, ca un asemenea om extraordinar să-i fi tras un dos de palmă copilului, care, fie vorba între noi, o fi spus el ceva, o fi vorbit urât cu femeia... în schimb, o mână criminală a băgat un pixel albastru și nociv în filmul original... noroc că l-a prins Funeriu Daniel pe pixel când tocmai se pregătea s-o șteargă și l-a adus de urechi în fața publicului. Gestul curajos l-a făcut pe Funeriu ministrul Educației așa cum gestul meu curajos de a-mi muta toți prietenii de la POLISANO Sibiu în posturi de mare însemnătate, la București, m-a făcut ministrul Sănătății.

(Bine, și Scrisoarea către adolescenți, a marelui Tudor Chirilă, aceea care i-a făcut „pielea de găină” colegei mele de PENELEU, Cristina Pocora, a fost impresionantă, dar nu se califică pentru podium...)

Dragă mămico, matale îmi scrii așa:

„Victor, în acest moment, dacă ai accepta sugestia «navei amiral» a presei de investigaţie româneşti, de a demisiona, ar fi o laşitate. Omul curajos (şi eu ştiu cât de curajos eşti), «acceptă şi suportă ceea ce este frumos să înfrunţi şi de care este ruşinos să fugi» (Aristotel, Etica, Cartea a III-a, cap. VII). Nu întârzia totuşi! Nu poţi face bine oamenilor împotriva voinţei lor. Lasă-i pe nistoreşti să-i intoxice pe proşti! Lasă-i pe PSD-işti să se bucure de infecţiile intraspitaliceşti! Copiii tăi, soţia, bolnavii şi cercetarea te aşteaptă! Eu te felicit pentru tot ce-ai realizat! Mulţumesc tuturor celor care te-au apărat, începând cu domnul premier Orban.”

Dar sunt puțin confuz... deci, să demisionez sau nu? Te întreb pentru că tocmai ne-a „demisionat” pe toți Parlamentul... că aveai și mata dreptate când ziceai în scrisoare: „...ştiam cât de mare putea fi răutatea şi invidia omenească”. Adică, așa răutate și invidie n-am mai văzut... că eu nici n-am fost prezent când s-au dat cele 25 de OUG-uri, 13 HG-uri și-un Memorandum... și-atunci, întreb: De ce, mămico? De ce să plec eu care nici n-am semnat? Și, fie vorba-ntre noi, nu-i mai mulțumi atâta lui Orban cel Bun (ete na!...) că am văzut eu cum pe Violeta Alexandru, de la Muncă, o face Primar General la Capitală... iar mie nu mi-a oferit nimic, nici măcar o primărie de sector! Cât să mai stau, mămico? Te rog, mai concepe mata o Scrisoare deschisă cu instrucțiuni complete, ca să nu fac vreo greșeală! Și spune-mi cum să procedez cu infecțiile intraspitalicești pe care, de când a venit PENELEUL la putere, le-am adunat frumușel într-o putinică și le țin în pivniță, la minister... le duc înapoi ca să se bucure PESEDEUL de ele, așa cum bine subliniezi, sau mai aștept până la anticipate?

Al tău fiu iubitor, Victor

P.S. Îți mulțumesc mult că ai subliniat faptul că am fost vicecampion la karate seniori... și că n-ai uitat să amintești și ce frumos cântam la pian. Realitatea e că i-ai tras o palmă nenorocitului ăluia de Nistorescu... și l-ai desființat pe CETEPEU... păi, ăia habar n-aveau că am fost vicecampion la karate!

8 februarie 2020