PORTRET AL ETERNEI ȘI FASCINANTEI ROMÂNII LA BĂTRÂNEȚE (V)

NOIEMBRIE 2019

Având bastonul de Ludovic Întâiul în ranița de răcan care „se dă” relaxat în tiribombă, cu maimuța pe umăr, Orban ne lămurește ce greu le-a fost lor, peneliștilor, în 2014, pe vremea când șlagărul „...ciiiineeeee eeeeesteeee geeeeneeeeraaaaaluuul...” a spart toate topurile și a avut ca victimă cel puțin un premier celebru consumator de pop-corn și de programe de televiziune fâsâite:

„...Bătălia în 2014 a fost extrem de grea: ne-am luptat cu poștașii care duceau pliantele cu minciuna gogonată că Iohannis taie pensiile, ne-am luptat cu șefii de post, ne-am luptat cu toți primarii care ne împiedicau să realizăm campania. Cu toate astea, în 2014, Klaus Iohannis a câștigat alegerile fără drept de apel. Vă cer ca în 2019 să câștigăm alegerile din primul tur. Putem fără niciun fel de problemă să câștigăm alegerile încă din primul tur, cu un scor la care nu se așteaptă nimeni.”  (Ludovic Orban, 1 noiembrie 2019, mesaj către liberalii dâmbovițeni)

Eu n-am știut ce eroice bătălii au dus peneliștii cu poștașii în 2014, dar se vede că aceștia sunt niște adversari mult mai vicleni, mult mai perfizi decât ne putem aștepta, din moment ce și pe 19 noiembrie 2019 doamna Violeta Alexandru, de la Muncă și Protecție Socială, continua lupta neobosită cu milițiile lor extrem de periculoase și nici până astăzi nu știm dacă a reușit ori ba să le stârpească, că dintre poștași nu s-a întors nimeni, vreodată, ca să povestească!

Bine că suntem în sfârșit în campanie electorală pentru prezidențiale, că altfel Klaus era într-o campanie continuă, cel puțin din 2016, așa cum alții sunt într-o revoluție continuă. Din când în când el încearcă să vorbească poporului și din „inteligența lui”, ocolind discursurile scrise de alții. Atunci când se întâmplă asta, iese cam așa: „O disperare urâtă. Acești pesediști se agață de putere doar-doar încă o zi în care mai pot da ceva din banii românilor baronilor roșii, doar-doar mai prind o zi să mai angajeze niște neamuri, niște prieteni, niște incompetenți, să mai strice ce a mai rămas din marile sisteme (hodoronc-tronc!!!, n.n.) din România. Rușine PSD! O să o încasați!” (discurs electoral la Ploiești, 1 noiembrie 2019)

România adoră discursul de Gâgă al lui Klaus... o mulțime de cetățeni, întinși comod pe canapele, savurează înțelepciunea laconică a președintelui și mesajul profund intelectual sintetizat în „O să o încasați!”. Sloganul face parte din România normală, pe care le-o promite candidatul PENELEULUI. România se bucură. Ea vrea să devină normală, să poată aplica M**E PSD pe toate plăcuțele de înmatriculare și să termine odată cu CIUMA ROȘIE, eventual printr-o scoatere convenabilă și perfect democratică a CIUMEI în afara legii.

În această atmosferă vibrantă de ură și draci moțați, guvernul Orban capătă girul Parlamentului (și) prin contribuția neprețuită a unora care au stat, mândri, de-a stânga și de-a dreapta lui Ponta Victor în acea duminică memorabilă când, într-o plictiseală de moarte, la ora cinci după-amiază, oră la care și muștele dorm, acesta ne anunța că își face partid. Nici nu știm cum să ne explicăm, așadar, că Daniel Constantin (mâna dreaptă) și Sorin Câmpeanu (mâna stângă) a liderului PRO ROMÂNIA, împreună cu Wolf, klingonianul-șef machiat suficient de bine cât să pară Mihai Tudose, ex-prim-ministru al României, „defectează” votând guvernul, semn că nici la „băieți” disciplina nu mai e ce-a fost odată iar războaiele interne dau pe-afară precum plămada în care s-a pus prea multă drojdie. Nu știu cum a votat Georgian Pop, dar pot să bănuiesc.

Cu un aer din ce în ce mai iritat, ca și cum ar executa o comandă cu care nu prea e de acord, Kelemen Hunor și husarii lui votează în lehamite noul guvern, cu un mic avertisment în coadă:

„Suntem chemați să vă dăm ceea ce ați dorit, fără inhibiții, fără scrupule ( i-auzi!!!, n.n.). Ați dorit cu ardoare puterea executivă, pe lângă cea prezidențială, înainte de alegerile generale. Astăzi veți primi ceea ce ați vrut, veți avea și puterea executivă și va depinde doar de dumneavoastră, domnule Ludovic Orban, în ce mod veți folosi această putere.”( Kelemen Hunor, 4 noiembrie 2019, în Parlament, la ședința de învestire a guvernului Orban)

Învestirea produce, așa cum v-am povestit, și „victime colaterale”... și pentru că acestea se cuvenea să poarte un nume, li s-a spus, simplu, Victor Viorel Ponta. Întreaga dezamăgire pentru răutatea lumii este sintetizată dureros de către fostul premier în câteva rânduri bine simțite, de neuitat:

„O lecție despre oameni din care tot nu reușesc să înteleg și să învăț de ajuns. Păcatul lor este însă că au instaurat un Guvern care va face foarte mult rău - și oamenii nu îi vor ierta pentru asta. Ne despărțim de acești foști colegi care au ales să fie alături de Putere. Noi rămânem în Opoziție, alături de cei care ne votează și care au încredere în mine” (Victor Ponta, pe pagina de FACEBOOK, 4 noiembrie 2019).

Mi-au dat lacrimile citind acest mesaj din partea unuia care, în nevinovăția lui, nu știa ce înseamnă să înfigi cuțitul între omoplații unui prieten și tocmai află că se poate și așa ceva într-„o soţietate fără prinţipuri, (care) va să zică că nu le are!”

Primul tur al alegerilor prezidențiale din 10 noiembrie 2019 este câștigat detașat de Klaus. Dan Barna nu intră în turul 2... rezultatul primului tur de scrutin îl prinde citind și recitind, în casa părintească, unde tocmai făcea un clip publicitar lacrimogen despre cum se spală el pe dinți și cum își lustruiește pantofii, articolul din RISE PROJECT a cărui vedetă absolută este și întrebându-se cu ce naiba le-o fi greșit „băieților” de s-a trezit cu reacția asta disproporționată. Cosette Chichirău sesizează oportunitatea de a-i da un brânci pe scări... brânciul e însă sub 30% și coafura lui Dan Barna rezistă!

Între cele două țururi de scrutin Klaus refuză orice discuție neregizată, că doar nu e cazul să ne dăm în petec tocmai acum, când avem șansa de a câștiga zdrobitor alegerile dacă ne ținem gura aia cu un număr incredibil de dinți despre care din experiențe anterioare știm că bate curul, și încă la scor!

„Asta este situația și cu această doamnă nu am acceptat discuția în principal pentru că este reprezentanta unui partid care este nedemocratic, care a guvernat împotriva românilor și eu nu sunt dispus să legitimez așa ceva. Înțeleg perfect nevoia, dorința de a avea o dezbatere reală, așezată, cu candidații din turul doi. Cum nu accept însă această dezbatere cu doamna Dăncilă de la PSD, voi organiza eu, împreună cu echipa mea, o dezbatere așezată săptămâna viitoare, marți seara, la care vor fi invitați să dezbată, împreună cu mine, mandatul pe care l-am încheiat, planul pentru mandatul pe care sper că îl obțin în continuare, politologi, formatori de opinie, jurnaliști. Va fi o discuție deschisă, așezată, care cu siguranță va fi pe placul românilor”. ( Klaus Iohannis, declarație pe 16 noiembrie 2019)

A fost cu siguranță pe placul românilor. Aceștia au adormit în primele cinci minute, indiferent de problemele mai mici sau mai mari pe care le-au avut cu somnul în ultimii 30 de ani. La sfârșitul dezbaterii Radu Tudor a primit cadou de la Klaus metrul liniar de autostradă executat de Ștefan Mandachi în cadrul acțiunii de răsunet planetar #ȘÎEU.


Cu o săptămână înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, Sebastian Burduja, care nicidecum nu este o invenție a serviciilor ci doar un tânăr onest, remarcat de PENELEU pe când era activist și membru în PACT, profund devotat democrației românești, așezată de dânsul înaintea oricăror tragedii personale, așa cum avea să demonstreze în 10 august 2018, scria următoarele:

„Pe lângă aceste calcule simple, cred sincer că avem șansa să scriem istorie. La 30 de ani de când am strigat Jos Ceaușescu, e timpul să scăpăm definitiv de comunism. E timpul să demonstrăm, din respect pentru părinții care își plâng copiii jertfiți la Revoluție, că am meritat acel sacrificiu. Că dreptul de a alege, câștigat cu sânge, nu e un moft ocazional, ci o datorie continuă. Și mai cred că avem șansa să scriem o filă importantă de istorie, pe care copiii noștri să o citească peste ani, cu mândrie. Și care ar putea să sune chiar așa: În 2019, milioane de români din toată lumea au cinstit în cel mai frumos mod cu putință memoria celor peste 1.000 de eroi ai Revoluției din 1989: au votat!” ( Sebastian Burduja, presedinte al organizatiei PNL din Sectorul 1, pe 20 noiembrie 2019)

Sebastian Burduja este născut pe 18 iunie 1985, ca urmare avea în 1990 cinci ani, deci nu a putut striga nimic altceva la Revoluție în afară de „...lică nu știa să zică/ lâu, lățușcă, lândunică...” și „cățeluș cu pălul cleț/ fulă lața din coteț”. Pe de altă parte, nu pot să aud din gura lui Sebastian Burduja nimic despre „părinți care își plâng copiii”. Pur și simplu nu pot. Și dacă nu știți de ce anume e insuportabil, dați un search pe „Sebastian Burduja/ Patrick André de Hillerin” și veți afla.

Pe 23 noiembrie 2019 Klaus câștigă alegerile prezidențiale cu 66,09%.

DECEMBRIE 2019

Și iată-ne în decembrie 2019, lună de cârnați, piftii și de „...cum tăiem porcul cu asomare prealabilă, europeană și îl preparăm în Ardeal”.

Sibiul pare centrul Universului... și „târgul de Crăciun din Sibiu” atrage atenția jurnaliștilor de la NY TIMES:

„...«În timp ce Târgurile de Crăciun din Germania -și toate versiunile lui din Europa- sunt destinațiile preferate ale turiștilor, un nou, mai puțin cunoscut târg, a reușit să aducă în lumină acest oraș din România, unde comunitatea vorbitorilor de limbă germană și-au lăsat amprenta încă din Evul Mediu.» Jurnalistul este impresionat de orașul vechi din «inima României», de «micul Târg de Crăciun în care mirosul de vin inundă nările oricărui trecător», de bradul imens și micul patinoar care atrage copii, creând atmosfera de Crăciun.” ( TURNUL SFATULUI.ro, despre articolul din 21 decembrie 2019, apărut în NY TIMES)

Despre ultimul mall deschis în urbe, Radio-România-imparțialități vorbește zilnic elogios, în ciuda țevilor nesuferite care pocnesc prin subsolul lui și-n ciuda intoxicației cu dioxid de carbon a unor cetățeni care n-au avut prevederea de a veni la mall cu măști de gaze.

România petrece, toate televiziunile aduc în studiouri astrologi de faimă și numerologi consacrați, ca să ne prezinte viitorul de aur al patriei care a scăpat de comunism, în sfârșit, la 30 de ani de la Revoluție. Pe fundalul unor știri senzaționale se văd hore minunate, stimulate de chiuituri și pocnituri din degete, cam ca hora aceea de la alegerile prezidențiale din diaspora, încinsă în jurul unui tomberon ornat cu baloane roșu, galben și albastru, ținând loc de urnă de vot.

Klaus retrage decorațiile unor „penali” ca Adrian Năstase, Adrian Severin și Gheorghe Mencinicopschi deoarece s-a uitat în poza din 1 decembrie 2019, făcută la Alba Iulia și a constatat că deja numărul de generali și băieți buni din servicii care trebuie decorați ar pune presiune pe Monetăria Națională. Așa că mai bine recuperează câte ceva și simultan salvează și planeta, economisind energia pe care ar fi risipit-o în procesul de turnare a medaliilor.

Cuprinsă de febra sărbătorilor, România nu se mai uită la mărunțișul de miliarde de coco pe care îl împrumută Cîțu, și nici la perspectivele luminoase și FMIstice ale patriei.

Totul e sub control. Cetățeanul are zeamă de varză pentru mahmureala ce va să vină. Întâi șampanie și apoi zeamă de varză... căci aceasta e succesiunea corectă a băuturilor acidulate în orice poveste de succes!
.....................................................................................
THE END, sau, pe românește, ȘI-ALTĂ DATĂ/ȘI-ALTĂ DATĂ/ O S-O FACEM/ȘI MAI, ȘI MAI LATĂ!

5 ianuarie 2020