LAMPYRIDA MAMEI EI DE OBEDIENȚĂ ROMÂNEASCĂ!

Ce-ar trebui să mai facă ambasadorul american pentru ca România să reacționeze? Să-și pună un nas roșu, de clovn, și să meargă în mâini, pe stradă, lătrând vesel? Să-și ia o trâmbiță mică, de buzunar, și să sufle cu putere în ea, în mijlocul cetățenilor adunați la slujba de duminică? Să scoată limba, fluturând palmele cu degetele rășchirate, în dreptul urechilor, în loc de răspuns, în timpul unei conferințe de presă?

De când a venit „la misiune”, domnul Klemm e un fel de „Hans-Anapoda”, despre care, oricât m-aș strădui, nu-mi pot imagina că este doar un ignorant și un gafeur perpetuu. Aș spune, mai curând, că acest domn se străduiește, din toate puterile lui, să ne scoată din sărite. Iar dacă nu ne-a scos încă oficial din sărite, de vină e doar nepăsarea noastră astronomică, iar nu faptul că domnia-sa nu a muncit cu hărnicie pentru atingerea scopului.

În 29 octombrie 2015, ca un bătrânel înțelept și sfătos, Hans Klemm ne prezenta meandrele corupției după cum urmează: „… această corupție înseamnă furt din resursele publice care sunt disponibile României. Dacă această corupție nu ar fi apărut, acele resurse poate ar fi fost folosite pentru construirea mai rapidă a sistemului de autostrăzi." Vai de mine, câtă precizie! Cu ce privire ageră scruta dânsul realitatea românească, lipsită în mod dureros de autostrada legitimă! Dar România l-a privit calmă, serioasă și tăcută, deoarece cuvântul Bechtel era golit de conținut ( și de bani...) de niște ani buni...

Pe 25 februarie 2016, însuflețit de mișcarea maselor-cu-căștile-pe- urechi- în natură, dânsul lăcrima la Cluj: „…Am văzut zeci de mii de oameni care s-au unit într-o solidarizare pașnică împotriva corupției, am văzut sloganul «Corupția ucide», am fost impresionat de acei cetățeni de pe străzile Bucureștiului. Mulți dintre voi ați participat la aceste demonstrații și ați văzut un viitor luminos pentru România, unde legea domnește și lupta împotriva corupției este foarte mare”. Cu alte cuvinte, este limpede că domnia-sa aplauda și încuraja căderea guvernelor, alese democratic, prin mișcări de stradă și „revoluții” de operetă. Și iar nu ne-am supărat…

La data de 1 iunie 2016, simțind în ceafă apropierea unui exercițiu electoral în cadrul căruia cetățeanul român ignorant era în pericol să voteze cu cine nu trebuie, respectiv cu cine nu-i place lui Hans Klemm, ambasadorul s-a grăbit să ne explice pe înțelesul nostru pe cine putem liniștiți să punem ștampila: „…Îi încurajez pe toți cei cu drept de vot să și-l exercite. (...) Eu încurajez partidele politice să selecteze candidați care nu sunt acuzați de acte de corupție și, de asemenea, încurajez românii să nu voteze candidați care au fost acuzați de corupție". România nu prea l-a ascultat, dar nici nu s-a indignat că este tratată ca o slujnicuță nu prea deșteaptă.

Pe 1 iulie 2016, puteam sesiza, în discursul aceluiași, un „hei-rup” pentru „cincinalu'n zece ani și jumătate ” absolut spectaculos, în preajma aniversării Zilei Naționale a SUA „... Așadar , este o luptă (lupta anticorupție, desigur, n.n.) care va dura un deceniu, o generaţie şi încurajez legislatorii români să caute modalităţi de a consolida şi mai mult legislaţia anticorupţie a României în loc să submineze legislaţia deja existentă...” Am zis noi în cor : „ Bre, ne lași? că ne-am săturat de partizanatul lu' matale pentru o instituție pe care noi o detestăm?” Aș, ne-am întors pe partea cealaltă și-am sforăit liniștiți …

Mă gândesc că indiferența noastră l-a împins pe Hans Klemm către manifestări mai fanteziste prin care să ne atragă atenția și să ne enerveze la maximum. Așa că pe 14 septembrie 2016 s-a înveșmântat în steagul așa-numitului „ținut secuiesc” ca să vadă „că ce se-ntâmplă”… adică România era piciorul de broască fără restul broaștei, iar Hans Klemm umbla cu stimulul electric, așteptând, cu interes, o contracție… A văzut cineva contracția? Aș!

Pe 19 ianuarie 2017 ambasadorul se opintea din nou amintindu-ne că dânșii AU INVESTIT în Kovesi Codruța și nu-și pot permite să-și abandoneze investiția, așa nitam-nisam, doar pentru că un băiat cu care s-a hârjonit dânsa prin vii și prin crame spune niște lucruri și are niște fotografii: „Statele Unite o susţin ferm pe Laura Codruţa Kovesi, procuror-şef al DNA şi toate instituţiile de luptă împotriva corupţiei din România. Activitatea lor este vitală pentru viitorul României. În ce îl priveşte pe Sebastian Ghiţă, ca regulă generală, nu acordăm prea mare atenţie ACUZAȚIILOR NEFONDATE făcute de persoane care fug de justiţie”. Dar poporul român n-a tresărit nici de astă dată la nerușinatul partizanat al lui Hans Klemm.

Pe 04 iulie 2019 la Recepția oferită de Ambasada Americii de Ziua Independenței încăpățânarea ambasadorului de a-și afirma din nou simpatia pentru UNA DINTRE ROMÂNII, IGNORÂND-O TOTAL PE CEALALTĂ, iar n-a scos din sărite pe nimeni. „Angajamentul românilor faţă de democraţie, statul de drept şi lupta împotriva corupţiei, demonstrat atât de clar la alegerile din luna mai, ne inspiră. Iar rezultatele economice puternice ale României au transformat-o într-un magnet pentru investiţiile americane. Acum sperăm să extindem legăturile noastre în domenii strategice precum energia şi apărarea." Cică România a devenit un magnet din luna mai pentru cohortele de investitori americani... a văzut cineva investițiile alea cum se lipesc de magnet? Că de la mine nu s-au văzut...

Prieten cu Kovesi... prieten cu Birchall... prieten cu Klaus... prieten cu Livia Stanciu... prieten cu Augustin Lazăr... de ce dracului, cetățeni, în patru ani de stat „la post” LAMPYRIDA asta dolofană a reușit să se împrietenească doar cu „românii lui Klaus” iar nu și cu ceilalți? Că atunci când a ieșit de la convorbirea cu Tudorel Toader avea părul vâlvoi și zâmbetul seducător al celui care tocmai a luat niște chinină!

Întrebat într-un interviu pentru REVISTA 22, pe 15 octombrie 2019, de către Melania Cincea, cum vede relația dintre țările noastre, Hans Klemm a răspuns: „Nu sunt încă la final de mandat, aşadar mai este timp să-mi schimb părerea în acest sens. În general însă, relaţia dintre ţările noastre, dintre Guvernele noastre, este foarte bună.”

Rețineți bine răspunsul, prieteni... deci mai are „timp să-și schimbe părerea”. Însă pentru mine nu afirmația fără perdea că mai are „timp să-și schimbe părerea” (în rău, zic, că de la foarte bine în sus ce-ar putea să se mai schimbe pozitiv?) a fost șocantă, ci faptul că NU ESTE ÎNCĂ LA SFÂRȘIT DE MANDAT!!! Ei BINE, asta mi s-a părut MIE cu adevărat greu de suportat!
......................................................................................
P.S. „ Lampyridae (LICURICII) sunt o familie de insecte, care cuprind circa 2.000 de specii. Nu toate speciile de licurici pot să transmită semnale luminoase.”( WIKIPEDIA.org)

13 noiembrie 2019