AUTOCONFERINȚĂ DE LEAGĂN ȘI CONFERINȚĂ DE TREZIRE

Nu m-am obosit să ascult autoconferința lui Klaus și nu am greșit, pentru că dânsul e atât de monumental de previzibil încât împâslește ecranul televizorului cu o mâzgă bâzâitoare și în scurt timp aerul din jur devine lipicios. Așa că am evitat „noua senzație de catifelare”... Înțeleg că s-au microfonizat și sertarizat băieții între ei, timp de vreo două ore și ceva.

Nimic nou sub soare, și nimic memorabil cu excepția faptului că Radu Tudor și-a arătat încă o dată mușchii bombați euroatlantic, lamentându-se cât timp a pierdut el pe șoselele patriei, ca să ajungă la autoconferința prezidențială -un fel de selfie prelungit, cu figuri, făcut în silabe- de la... ei bine, de unde ziceți că venea Răducu? N-o să vă vină a crede... de la DEVESELU!

Adicătelea, mă-nțelegi pe undeva... în ajunul unei atât de importante interacțiuni cu Klaus, el a dat o fugă la partenerul strategic să-l întrebe ce mai face și cum se mai simte și, cu ocazia asta, i-a mai pus o prișniță pe șale. Cu alte cuvinte, ne-a spus explicit că dânșii -el și licuriciul strategic- sunt, cum s-ar spune, „fesă și izmană”, sintagmă în care dumneavoastră, cetățeni, veți aprecia singuri care-i fesa și care-i izmana...

Puteți să vă dați seama că, în aceste condiții, ocuparea postului de director general adjunct al Departamentului Afaceri Strategice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de către consoarta lui Radu Tudor, este perfect justificată. Și că, mai mult decât atât, o posibilă promovare a acesteia în funcția de director plin ar fi, de asemenea, absolut legitimă.

Deci, introspecția de pe sofaua BCU nu m-a interesat.

În schimb, am urmărit evoluția Veoricăi, la Palatul Parlamentului, care a fost cu mult mai vioaie. Dar am constatat că n-are echipă de campanie. Că dac-ar fi avut, imposibil să nu fi observat echipa că Vio prezintă o vulnerabilitate clară la întrebările despre Dragnea Liviu și despre legile Justiției. Dacă am observat eu, din sufrageria de-acasă, cum se fâstâcește de fiecare dată când întrebările ating aceste subiecte, de ce nimeni altcineva n-a observat și n-a antrenat-o cum să facă?

A fost întrebată dacă-l va grația, în calitate de președinte, pe Liviu Dragnea... Nu este pentru prima oară când i se pune această întrebare, la care Vio răspunde cu un ezitant echilibru între capră și varză, așa cum răspunde la toate întrebările care-l privesc pe fostul președinte al Partidului Social Democrat.

Eu nu pot înțelege cum un GEST DE GRAȚIE stârnește atât de multe patimi și o DECIZIE OMENEASCĂ, pe care un președinte nu trebuie să o explice nimănui, a ajuns să fie privită ca o șmecherie ieftină. Cinicul jurnalist care pune astfel de întrebări oare știe ce înseamnă GRAȚIERE? Știe că e nevoie de o CERERE pentru așa ceva? Că președintelui i se fac „recomandări” atunci când primește astfel de cereri, dar OPȚIUNEA este, exclusiv, a lui? Că nu trebuie nici să o motiveze, nici să se scuze pentru o hotărâre UMANĂ? În locul doamnei Dăncilă aș fi răspuns la această întrebare astfel:

„În 2018 un judecător, condamnat pentru o faptă de corupție, într-un proces cu destule zone de nebulozitate, a murit în condiții atroce, în penitenciar. Avea cancer într-un stadiu avansat, dublat de multiple alte probleme de sănătate. Dacă aș fi primit o cerere de GRAȚIERE de la acest om, aș fi aprobat-o, cu siguranță. Judecătorul, odihnească-se-n pace, putea să moară acasă, în mijlocul celor care-l iubeau. A făcut vreun bine României moartea, în condiții de privare de libertate, a acestui om? A oferit vreo satisfacție cuiva? A pus mai multă pâine pe masa altcuiva? A rezolvat vreo problemă?” și apoi m-aș fi adresat direct celui care a pus întrebarea: „Dumneavoastră cum ați fi făcut?”

Sunt sigură că un astfel de răspuns ar fi „încins” NET-ul dar ar fi fost un răspuns corect, potrivit „profilului” de candidat al doamnei Dăncilă. Nu există „...nu voi grația niciodată un condamnat pentru corupție sau pentru fapte comise cu violență...” decât pentru un ticălos alcoolizat ca Băsescu sau pentru un robot cu circuitele în devălmășie ca Iohannis. Pentru OAMENI ca OAMENII nu există așa ceva...

Pentru că în privința GRAȚIERII sunt nuanțe, nenumărate nuanțe.

Poate că n-aș spune mai mult. Dar mi-aș aminti, cu neplăcere, că pe acel document celebru, cunoscut sub numele de TO DO LIST, BY BARROSO, cu care s-a întors Ponta Victor de la Bruxelles, unul dintre puncte cerea ca, pe când era Băsescu Traian suspendat și făcea strategii prin garaje, în perioada de președinție a lui Crin Antonescu, din 2012, acesta din urmă SĂ NU FACĂ GRAȚIERI. Fraza era cu dedicație și reprezenta un neverosimil zgrepțănat cu unghiile murdare în treburile interne ale României, care Românie avea, din 20 iunie 2012 un fost prim-ministru în închisoare, în urma unei condamnări fără probe, într-un proces pe care, sunt convinsă, istoria îl va socoti rușinos.

Oricum, precauțiile lui Barroso erau inutile, căci acel prim-ministru nu a făcut și nici n-a avut de gând să facă o astfel de cerere...

20 noiembrie 2019