UN „SHOOTING” LA VREMEA LUI/ MÂNDRIA POZARULUI
„Dac-ar fi să descriu experiența mea într-un singur cuvânt , acesta ar fi- EMPATIE.”
Deci EMPATIE , da? Păi EMPATIE, conform DEX, ar însemna:„1. Intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. 3. Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social, apropiată de intuiție. 4. Interpretare a eului altora după propriul nostru eu. 5. Transpunere a noastră simpatetică în obiectele exterioare”. Eu zic să reținem de aici doar „transpunerea simpatetică” a fotografului nostru „într-un obiect exterior”, adică în DULAPUL DE LA COTROCENI... sau în ROBOTUL DE LA COTROCENI , că în FICUSUL DE LA COTROCENI nu cred că s-a transpus, deoarece ficusul e plantă și nu obiect.
După ce ne-am lămurit asupra acestui aspect, să vedem ce anume ne mai comunică domnul Simion Buia...căci constatăm cum, imperturbabil, omul continuă să ne descrie experiența cu „shootingul empatetic ”. Iată:
„Martha (adică fiica fotografului empatic, n.n.) a vorbit în limba germană cu domnul Iohannis, au comunicat foarte bine, despre școală, despre viață. Apoi Martha a pus Jazz pe telefonul mobil ca să spargă liniștea Cotrocenilor iar eu am închis blitzul. A ieșit bine.(...) Uneori există pur și simplu « chimie» între oameni, indiferent de vârstă, statut, funcție.”
Să ne-nțelegem bine: este vorba despre un copil de 9 ani , care îmbrățișează cu o ciudată afecțiune (s-au mai văzut astfel de scene cu Elena Ceaușescu și șoimi ai patriei sau pionieri aseptici) un ditamai adultul care nu-i este rudă, nu e un apropiat al familiei și nu e Moș Crăciun... ci unul care e „decât” Santa Klaus de la Cotroceni. Oare ce anume au vorbit cei doi despre școală și viață? Sigur, despre ȘCOALĂ Klaus ar fi putut să-i împărtășească nostalgic cu cât succes a dat el meditații pe vremuri iar despre VIAȚĂ- cu ce existență lipsită de griji s-a ales dânsul după ce populația României i-a conferit titlul de „minunea din noiembrie”, în 2014.
Dar de ce ar încuraja un tată acest tip de efuziune? Dacă n-ar fi fost vorba de președinte, oare tot atât de încântat ar fi fost de „chimia” născută între o fetiță de 9 ani și un ficus de doi metri înălțime? Căci mie fotografia mi s-a părut că arată cam ca instantaneul cu Scufița Roșie și lupul travestit în bunică, surprins în momentul când Scufița tocmai întreabă: „Bunicuțo, de ce ai dinții așa mari?” și aștept, din clipă-n clipă, cu inima strânsă, să văd și poza cu răspunsul :„Ca să te mănânc mai bine!!!” ( nu mă blamați pentru ceea e am scris mai sus, ci mai priviți o dată, cu atenție mărită, poza)
Noi știm, însă, despre ce este vorba... un individ ajuns în „vârful trebii”, dar având ca o ghiulea atârnată de picior suspiciunea extrem de credibilă de trafic de copii într-un trecut nu prea îndepărtat, ca primă „afacere” care „a uns” viitoarele afaceri imobiliare, are nevoie, ca de aer, de această poză tandră care să probeze, în ochii publicului, că el nu este doar un MECANISM care livrează copii la export. Că el nu e doar un ANGRENAJ -deși nimic nu i se potrivește mai bine lui Klaus decât conceptul de roată DINȚATĂ sau roată DINȚOASĂ, nu știu cum se zice (!!!!), fotografia fiind absolut grăitoare în acest sens- ci un sistem automatizat, ce-i drept, dar dotat cu anumite sentimente și care, la o adică, poate întreba fără să citească de pe hârtiuță: „Ce-mai-faci-tu-fe-ti-țo?” ca și cum ar fi chiar un robot umanoid, de ultimă generație.
Numai că postarea aceasta nu este despre Klaus... postarea aceasta este despre un tată care își pune pe pagina de socializare o astfel de poză cu un astfel de text. Dânsul este fotograf (sau, dacă vreți, mai elaborat: „Storyteller & Educator @ Academia de Fotografie” așa cum scrie pe pagina lui de Facebook). Dacă ar fotografia un alt copil aflat într-o ipostază oarecare în compania unor adulți și ar dori să publice poza, probabil că i-ar blura fața copilului... Vedem că omul, de astă dată, se fălește cu imaginea obținută la Cotroceni, căci fiica lui e în compania președintelui, îmbrățișându-i, fericită, pântecele generos. Și omul se laudă cu „chimia” dintre cei doi protagoniști, pe care o consideră minunată, indiferent de vârstă (!!!). Bănuiesc că lui nimeni nu i-a spus, până acum, că în România dar și în multe țări dezvoltate, spre care îmi închipui că dânsul se uită cu jind dimpreună cu idolul său din șuruburi, circuite și plăci din aluminiu, „chimia” care se naște între o fetiță de 9 ani și un bărbat de 60 de ani, fie el și președinte de țară, nu prea e tolerată de părinți și are o denumire a naibii de precisă !
4 august 2019
Comentarii