DESPĂRȚIREA DE MACOVEI

Poate că aspectul derizoriu, inflexibilitatea privirii, bretonul insuportabil afișat ca o filozofie de viață, râsul dezvelind un canin al cărui flash îmi amintește de ”Maestrul și Margareta”, dar nu de surâsul Margaretei, ci de sclipirea pasageră a coroanelor dentare ale profesorului Woland ( DIAVOLUL, ca s-o luăm pe scurtătură), poate că toate acestea m-au făcut să nu ascult niciodată până la capăt ce anume are de spus Macovei Monica. O consideram doar plicticoasă în discurs, ca orice creatură călăuzită-n viață de o singură idee, și aceea greșită (însă nu la fel de plicticoasă a fost, prieteni, în acțiune, pentru că în acțiune a dovedit că știe să facă mult mai mult rău decât lăsa să se întrevadă bretonul ei de școlăriță fanată).

În martie 2016 însă, din întâmplare, ochii mi-au căzut pe un fragment de COMUNICAT semnat de Macovei Monica.

Un „comunicat”, la naiba! e o chestie pe care mai întâi o gândești, apoi o scrii, pe urmă o recitești și o corectezi din punct de vedere ortografic, mai strângi o piuliță pe unde trebuie, mai rindeluiești un cuvânt…în fine, treburi de-astea…la sfârșit o dai pac! la HOT NEWS !

Ei, și după ce le-a înfăptuit dânsa pe toate cele de mai sus, sunteți oare curioși să aflați, prieteni, ce a ieșit? Iată:

„CSM trebuie să știe, în primul rând, ce înseamnă independența justiției. Iar independența justiției este dreptul oamenilor, al cetățenilor, la o justiție independentă. Independența de politic, de corupție, de orice interes. Independența de orice și se supune numai legii. Independența justiției nu înseamnă ca judecătorul sau procurorul poate să facă orice. Ci e dreptul oamenilor, repet, la o justiție independentă. Nu aveam cum să lezez independența justiției, oamenii au dreptul la o justiție independentă.”

Zău că nici n-am știut unde s-o încadrez pe Macovei: la euforia bahică... la umorul voluntar din scheciurile de-altădată sau la umorul sinistru și involuntar marca Bogdan Camelia, din zilele noastre… cu toate că umorul este ultima etichetă pe care m-aș fi încumetat să o lipesc pe fruntea de sub celebrul breton.

Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate că Macovei este capabilă, totuși, de o formă rudimentară de umor sau autoironie. Spun asta pentru că mi-am amintit că în octombrie 2012, a fost subiectul unui PICTORIAL în ”Harper’s Bazaar”, după modelul Margaret Thatcher, Madonna, Jackie Kennedy și Elena Udrea…E un pictorial destul de tare, dar am observat că nici fotografii profesioniști de la ”Harper’s Bazaar” nu sunt chiar atât de cinici, încât să pozeze, fără scrupule, orice li se cere: ca urmare, cea mai tare poză din grupajul lu′ Macovei este aia în care stă cam cu spatele și i se vede doar coafura.

P.S. Să nu vă bucurați , prieteni, că n-o mai vedeți pe Macovei în Parlamentul European. Să ne gândim, până să deschidem șampania: dacă nu e ACOLO atunci UNDE DRACULUI E ? O expresie destul de populară, FOLLOW THE MONEY, ne zice că trebuie să adulmecăm urma banilor ca să ne lămurim ce și cum... ei, cam așa am de gând eu să urmăresc traiectoria carnasierei Macovei căci, sunt convinsă, neicușorule, dânsa nu poate rămâne fără de „coledzi” (sau ceva pe-acolo) după ce a slujit cu atâta devotament, o perioadă atât de îndelungată, niște interese cu clopoței care numai ale României nu erau!

19 august 2019