O POVESTE CONTEMPORANĂ CU DOI BASCHETBALIȘTI ȘI O BASCHETBALISTĂ
Sebastian nu era ca alți clienți ai DNA-ului , nu era precum aceia care disprețuiesc haita de reporteri de teren pricepuți oricând să înghesuie cincisprezece microfoane în zece centimetri cubi de aer ...nu, nu... Sebastian nu s-a îndepărtat întorcând privirea în altă parte, dimpotrivă, el a stat de vorbă pe-ndelete, explicând toate alea, fără să-și piardă vreo clipă aerul debusolat de individ prostuț, căzut în capcană , aer care-l prindea așa de bine, că ne puteam hlizi în voie...Râzând cu gura până la urechi, cetățeanul nici n-a observat ce face Sebastian, iar televiziunile au repetat , fără noimă, cuvintele „ halucinant”... și „fără precedent”.
În timp ce lumea râdea, fostul baschetbalist practicant, rămas un perpetuu iubitor de baschet, ne-a povestit câte-o întâmplare mică și aparent neverificabilă despre o fostă baschetbalistă practicantă și fostă iubitoare de bufnițe. O petrecere la podgorie, cu cel de-al treilea baschetbalist, ajuns între timp prim ministru... o poză cu un avion particular... tăieturi din ziare( pe surse) ... un e-mail de la o cucuvea mov...un cadou „la mine acasă” ...
Am fi putut spune : „...doamne-ferește, da ' ce prostovan e ăsta?” ... Dar chiar am fi putut spune , prieteni ? De ce-am fi spus așa ceva?
Cei trei baschetbaliști au reprezentat pilonii de putere, una ocult-economică, una politică și cea de-a treia juridică, ai unei Românii confuze... de ce i-am subestima? Nu e triunghiul cea mai stabilă figură geometrică? Ba da, cu condiția ca ipotenuza să nu înnebunească la un moment dat și să vrea să aresteze catetele....Nu e taburetul cu trei picioare cel mai sigur taburet? Ba da, cu condiția ca unul dintre picioare să nu înceapă să crească brusc la dimensiuni disproporționate, distrugând echilibrul primordial...
La puțin timp după povestea plină de haz cu bufnițele, Sebastian a fost citat și s-a prezentat la Parchetul General , ca un cetățean oarecare, fără bufnițe, și a stat două ore. A vorbit cu procurorii. Dar nu a fost audiat, deoarece audierea s-a amânat... Populația iar a râs de s-a prăpădit , că mincinosul... că închipuitul... că tra-la-la la mansardă... deși poate mai normal ar fi fost să se întrebe, după ce-i trecea hohotul de râs, oare ce le-a spus ăla procurorilor, de-au trebuit cavalerii dreptății să amâne audierea... și s-a amânat sine die...
Pe atunci cetățeanul nu avea cum să vadă ce basme-n-bucățele joacă Sebastian, adăugând, cu aerul lui prostuț și răvășit, câte o piesă de carton, pe tablă, în fiecare zi. Îmi închipui, însă, că ceilalți doi baschetbaliști, au înțeles perfect ...și asta cu toate că între cei trei nu mai exista, la acea dată, nici un alt tip de comunicare decât prin citații .
15 februarie 2019
În timp ce lumea râdea, fostul baschetbalist practicant, rămas un perpetuu iubitor de baschet, ne-a povestit câte-o întâmplare mică și aparent neverificabilă despre o fostă baschetbalistă practicantă și fostă iubitoare de bufnițe. O petrecere la podgorie, cu cel de-al treilea baschetbalist, ajuns între timp prim ministru... o poză cu un avion particular... tăieturi din ziare( pe surse) ... un e-mail de la o cucuvea mov...un cadou „la mine acasă” ...
Am fi putut spune : „...doamne-ferește, da ' ce prostovan e ăsta?” ... Dar chiar am fi putut spune , prieteni ? De ce-am fi spus așa ceva?
Cei trei baschetbaliști au reprezentat pilonii de putere, una ocult-economică, una politică și cea de-a treia juridică, ai unei Românii confuze... de ce i-am subestima? Nu e triunghiul cea mai stabilă figură geometrică? Ba da, cu condiția ca ipotenuza să nu înnebunească la un moment dat și să vrea să aresteze catetele....Nu e taburetul cu trei picioare cel mai sigur taburet? Ba da, cu condiția ca unul dintre picioare să nu înceapă să crească brusc la dimensiuni disproporționate, distrugând echilibrul primordial...
La puțin timp după povestea plină de haz cu bufnițele, Sebastian a fost citat și s-a prezentat la Parchetul General , ca un cetățean oarecare, fără bufnițe, și a stat două ore. A vorbit cu procurorii. Dar nu a fost audiat, deoarece audierea s-a amânat... Populația iar a râs de s-a prăpădit , că mincinosul... că închipuitul... că tra-la-la la mansardă... deși poate mai normal ar fi fost să se întrebe, după ce-i trecea hohotul de râs, oare ce le-a spus ăla procurorilor, de-au trebuit cavalerii dreptății să amâne audierea... și s-a amânat sine die...
Pe atunci cetățeanul nu avea cum să vadă ce basme-n-bucățele joacă Sebastian, adăugând, cu aerul lui prostuț și răvășit, câte o piesă de carton, pe tablă, în fiecare zi. Îmi închipui, însă, că ceilalți doi baschetbaliști, au înțeles perfect ...și asta cu toate că între cei trei nu mai exista, la acea dată, nici un alt tip de comunicare decât prin citații .
15 februarie 2019
Comentarii