DACĂ SOCIETATEA CIVILĂ AR FI CHIAR CIVILĂ...

MOTTO: „Societatea civilă este reprezentată de instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice care constituie temelia unei democraţii funcţionale. Organizaţiile societăţii civile se implică în luarea decizilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes public. «Societatea civilă» este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lânga instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă" (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile)
...................................................................................
M-am gândit de multe ori în acești ani că dacă societatea civilă (sau cum s-o fi numind ea) ar fi fost chiar civilă, probabil că ar fi reacționat la nenumăratele abuzuri din justiție ca o meduză atinsă dinadins iar urzicătura aia ar fi ars-o pe Livia Stanciu în palma dreaptă și usturimea nu i-ar fi trecut cocoanei până când nu ar fi așternut pe coala A4 cuvântul ” DE-MI-SI-E” în partea de sus și nu ar fi semnat, cu volute deosebite, în partea de jos.

Era logic să fie așa… în loc de asta, însă, am o gravă senzație de inconfort pentru că nu se întâmplă, deși abuzurile au început demult, au fost nenumărate, cu violarea drepturilor de apărare și terfelirea demnității oamenilor acuzați, din te miri ce, toate făcându-se în mod ostentativ, spre a servi ca spectacol pentru cetățeni. Așa s-a întâmplat… Ei bine, dacă a fost vorba de oameni politici, indiferent că erau nevinovați pentru acuzațiile ce li se aduceau, indiferent că , în mod monstruos, pentru a li se obține pedepse mai mari li s-a adăugat și renumitul ”grup infracțional ” format tot din nevinovați, cetățeanul român a rămas nemișcat ca o stâncă…

Principiul a fost ”…las′ că tot au făcut ei ceva…”

Mă întreb când oare populația României se va indigna cu adevărat; tragediile câtor femei obișnuite, ca doamna Rarinca și doamna Secară îi sunt necesare pentru a întrerupe tăcerea ei complice, felul ei de a face cu ochiul călăilor, sforăitul ei molcom pe când înfundau aresturile preventive și aresturile definitive diverși oameni care-i erau ei, populației, antipatici, de cele mai multe ori fără să amănunțească motivul antipatiei. Căci acest tip de indolență a condus lucrurile spre un sinistru simulacru de justiție și nici nu se putea întâmpla altfel.

Este adevărat că Băsescu Traian a inventat monstrul gelatinos care astăzi nu se mai dă în lături de la aruncatul cu sucuri gastrice și în cetățenii obișnuiți, nu numai în oamenii politici; dar dacă alți cetățeni obișnuiți, în loc de a li se fi părut amuzant plimbatul cu fulare mânjite de ketchup în jurul casei lui Adrian Năstase în seara de 20 iunie 2012 , ar fi constatat oroarea unei condamnări fără probe care a făcut un premier al României să încerce în acea noapte să-și ia viața, poate că nu s-ar fi ajuns niciodată până aici…

20 ianuarie 2019