O JUSTIȚIE EUROPEANĂ CA LA BĂSESCU ACASĂ

Întâmplările din perioada „accidentului” MICROSOFT, cu accelerarea dosarelor în toamna lui 2014 (când Băsescu mai avea câteva săptămâni până la încheierea glorioaselor mandate) și trezirea din somn a unor Parchete care au lăsat cu largheţe ca lucrurile să se petreacă, pentru a putea veni DNA-ul apoi, pe un ponei alb cocoşat de propria-i importanţă, să ceară investigaţii şi arestări, deşi l-a durut în cot, totuşi, de toate acestea o vreme îndelungată, pun în lumină nişte complicităţi cel puţin bizare pentru un stat modern şi integrat , aşa cum spera România că este.

Am văzut, pe toată perioada regimului Băsescu, două tipuri de clienţi pentru DNA : clientul care ”…trebuie neapărat arestat, că am comunicat deja la Bruxelles arestarea , găsiţi-i voi ceva … ” şi clientul care „…ştiu că a făptuit multe , dar nu vă atingeţi de el (ea) , că-i omul meu şi nu-i bine, domnule procuror șef, nu-i bine...că eu v-am făcut procuror șef… ” . Aceste scheme au funcţionat nişte ani buni .

Pentru a reuşi prima schemă , s-a aplicat mereu aceeaşi succesiune de operaţiuni : pasul1 –ieşirea președintelui Băsescu la o televiziune prietenă, cu etichete mizerabile aplicate „ţintei”, camuflate, evident , sub titlul de „declaraţii politice”; pasul 2 – preluarea şi îngroşarea mesajului, cu bălăcărirea continuă a subiectului, în presa hrănită cu mâncare rece şi foşnitoare, la sacoşă, de către apropiaţii preşedintelui; pasul 3 – sesizarea bruscă şi nemiloasă a unor procurori independenţi şi imparţiali ; pasul final – dosar cu 180 de volume de maculatură și cu o jumătate de pagină de stenograme prăfuite și prost transcrise, după nişte înregistrări devastatoare de acum 10 ani, adică argumente absolut suficiente pentru o arestare abruptă şi preventivă, bine televizată, în „aplauzele grele a canaliei de uliţi”. Sau, în cazuri speciale, şi mai sofisticat , cu opt ani de anchete şi procese , bazate pe nimic şi incununate, desigur, de arestări.

Pentru a reuşi cea de-a două schemă a fost suficient un :„Hai să ne înţelegem cu următorul lucru: unde-i crima lui Popoviciu... că a făcut o investiţie de câteva miliarde în Bucureşti? Este o crimă? Se pare că asta-i abordarea publică şi e foarte greşită. Problema, dacă există, este în zona legalităţii transferului terenului, dar de aici până la a blama o investiţie de asemenea dimensiuni consider că este o eroare !” rostit de Băsescu Traian în plină stradă, hodoronc-tronc, la o mică șuetă cu roiul cosmic de reporteri de teren. Procurorii au înţeles din prima, n-a mai fost nevoie de etapizare şi paşi .

Aşa a fost construit statul de drept pe care nu numai că l-a tolerat, ci chiar l-a aplaudat Europa. Dar, ia să vedem, ce mai zice astăzi Europa? Păi, zice tot la fel, că-i bine așa... deși doamna Norica Neculai ne mărturisea, în 2015, că Viviane stătea cu ochii plecaţi când auzea de grozăviile făptuite de oamenii campionului care s-a luat la trânta cu corupţia. Pe mine însă aspectul de mimosa-pudica al doamnei Reding mă lasă rece - că nu seamănă a reparaţie .

Şi, dacă tot este vorba de aspect, să nu uităm imaginea de sculer- matriţer al lui Joseph Daul, președintele PPE, mai pregnantă chiar decât cea de lăcătuş- mecanic a lui Zgonea cel care a fost al treilea om în stat în perioada istorică agitată pe când Crin Antonescu era al doilea, iar Băsescu Traian era chiar primul ! Văd poze cu domnia-sa în compania preşedintelui Klaus şi-mi amintesc că la fel de zâmbitor şi de „bazat” părea şi în relaţia cu Băsescu Traian . Şi ce frumos s-a despărţit de el, iată : “Mulţumesc, domnule preşedinte Băsescu, pentru cei 10 ani de conducere. Aţi luptat ca România să aibă o voce puternică în Europa şi ați avut succes”.

Aşa să fie ? A avut România succes, ţinută la fezandat, precum carnea crudă, sub şaua acelui năvălitor barbar? Pentru atâtea mulţumiri, i-aş fi dorit domnului Joseph Daul măcar vreo doi –trei ani de stat în România, în epoca Băse, că poate lua şi el , ca şi noi, nişte “succesuri” în freză de la Băsescu Traian şi de la entuziastele sale lăcuste, împoșetate de monsieur Louis Vuitton !

Nu ştiu dacă eventuala judecare şi pedepsire a ex-președintelui Băsescu și a omizilor vorace din jurul lui se va petrece... probabil că într-un sistem judiciar APROAPE INDEPENDENT , așa s-ar cuveni. Iar dintre complicii autohtoni, oricât de magistrați ar fi ei, o parte ar fi firesc să plătească la fel.

Dar ceilalţi complici, bine culcuşiţi prin instituţiile europene sau prin ambasadele cu sau fără LICURICI, aceia cred că ar trebui să deschidă obloanele către reabilitarea unor oameni abuzaţi de mama ei de “justiţie independentă” atât de divinizată de dânșii, prin recunoaşterea deschisă a faptului că s-au înșelat și că LE-A FOST AVANTAJOS să se înșele.

Şi, evident, prin scuzele datorate poporului român.

27 noiembrie 2018