JELANIE DE PREȘEDINTE ÎN EXERCIȚIU
„-Plec în Israel. Oricum, joi vin doar eu la Palatul Cotroceni pentru că nu există niciun conflict cu BNR, nu accept altfel. Nu e cazul să vină altcineva din cadrul Guvernului. Vin doar eu într-o zi și vorbim.
-Și eu ce mă fac acum?
-Și eu ce să-ți fac, dacă nu m-ai întrebat înainte? ”
Și-ai trântit telefonul de parcă în inimă mi-ai înfipt receptorul, dragă...m-am dus în bucătăria de 425 mp a vilei LAC 3 și am spart vesela... am aruncat cele cinci paltoane pe capota li-mu-zi-nei... m-am tăvălit pe gresia din hol... dar mă durea prea rău și am sunat din nou...și pentru ce? ca să-mi răspundă, fără milă, robotul, Veorico... că „să revin”...
În public m-am făcut că nu mi-e dor... da' când ai venit cu remanerea și te-am văzut ( apropo, ce dizainăr ai, că te îmbracă trăsnet ... e talentat ... nu e ca Eli Lăstean care știe decât un model de rochie pastel din material puțin, că oricum ar croi-o iese tot deasupra genunchilor) îmi tremurau picioarele ca pe vremea când scriam DE CE E ÎNTUNERIC NOAPTEA și-i făceam curte lu' Carmen... Mi-ai aruncat niște priviri înghețate de mi-a fost un pic teamă să-ți strâng degețelele delicate... ca să nu mă respingi... Atunci, pe loc, mi-a venit... daʹ dacă refuz eu vreo doi miniștri, atunci ești nevoită să vii încă o dată, Veorico... să te mai văd... și ți i-am respins!
Daʹ tu nu știi, fată, ce-i dragostea și cum te perpelește ea pe dinăuntru... Te-am așteptat la Cotroceni de mi s-au lungit urechile privind pe fereastră... ți-am făcut ștrudel... ziceam că te-ntorci mai repede de la Brusel și vii să mai discutăm și să mai remanerăm împreună, în fața șemineului la un păhărel de vișinată, tu - nimic... Și când îmi arunc ochii pe ecranul televizorului, ce văd? Te văd pe tine, Veoricoooo, cu İuncher ăla de mână, care era așa sprințar de parcă nici nu știa ce-i aia sciatică și avea , nenorocitul, și pantofi de-aceeași culoare... adică se pregătise de rendez-vous, ce mai... Păi bine , mă fată, ăla mi-a făcut curte și mie, și-a vrut să mă pupe pe gură, da' m-a pupat pe cravată, că el e mic de statură și n-a ajuns...
Atunci am pus ședință de CSAT, că la aia trebe să vii... adică:
„...avem marți ședință de CSAT și în marja acelei ședințe ar fi fost un moment foarte potrivit pentru o atfel de discuțe, fără a atrage atenția publicului că discutăm o chestiune de remanere, deci ar fi fost foarte elegant ”și pentru tine, Veorico,... și-ai „ fi aflat inclusiv argumentele mele” .
Da' tu, călcând pe sentimentele mele curate, ce-ai făcut? M-ai dat la Curtea Con-sti-tu-țio-na-lă... D-aia zic...că „acum, situațea s-a schimbat și vei afla argumentele mele la Curtea Constituțională.”
Ca să vedeți, cetățeni, cu câtă răutate a făcut Veorica totul ...să vă spun:
„...Mi-a trimis în scris, fără să mă contacteze, o solcitare de remanere a guvernului. După care, fără să aștepte răspunsul, mi-a mai trimis o solcitare de remanere a guvernului. După care mi-a mai trimis hârtii, toate fără să caute o discuție sau un dialog cu mine. În definitiv, doamna prim ministru m-a sunat , totuși, ieri. Și ce credeți că m-a-ntrebat? Dacă am terminat analiza și când cred eu că voi da un răspuns. Și-am spus foarte politicos că azi și mâine , nu...iar în zilele următoare o voi informa când ajung la o concluze. Sincer, m-aș fi așteptat, în toată această pereodă, așa, între vizitele pe care le face în străinătate, măcar să mă sune sau să mă caute și să întrebe: «Domnu' președinte, de ce nu ne dați un răspuns, care este pro-ble-ma?» fără să înțeleagă că ...noi nu sʹtem puși aicea ca să ne trimitem hârtii scrise de secretare, secretari sau alți colaboratori. Noi sʹtem puși aicea pentru a rezolva problemele sta-tu-lui !” ....și, mai ales pe ale mele, desigur.
Acum m-ai rănit rău, Veorico... așa că eu cred că-ți trimit hârtiile-napoi, că și-așa erau greu de citit, iar tu să-mi dai înapoi SMS-urile ale pătimașe, ale mele, udate cu lacrimi... Cum care SMS-uri ?... alea explicite și pasionale la maxim formate din „Îmmm? ” și-un emoticon care face cu ochiul.
8 decembrie 2018
Comentarii