FIECARE CU TRĂIRILE LUI DE 1 DECEMBRIE 2018

MOTTO: „...Dar azi, să o pupi în fund pe analfabeta sociopată Dăncilă, o fantoşă plină de ură și venin, mi se pare nu doar culmea absurdului, ci, mai ales, a auto-înjosirii, a servituții voluntare. Mai precis, a prostituției..” (Vladimir Tismăneanu, 1 decembrie 2018, de CENTENAR, cum s-ar spune, pe FACEBOOK)
.....................................................................................
Am citit textul de mai sus de mai multe ori și nu mi-a venit să cred că există... niște... niște... nu știu cum să-i numesc- că OAMENI mi-e imposibil să le spun - care pot să o considere pe blânda doamnă Dăncilă „sociopată” și „plină de ură și venin”...(!!!) Dar, aşa cum , potrivit regretatului Emil Hossu, “nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni”, eu cred că nu poate înţelege buna cuviință și blândețea cineva care nu a dăruit nimic, niciodată, și care se hrănește exclusiv din propriul său cocteil fumegând, stropit din abundență cu sodă caustică. Oricând însă, personajul poate urî din ficaţi ceea ce nu înţelege. La fel cum Andrei Cornea îl ura pe Adrian Păunescu. Căci textul lui Volodea supraexpune, aproape imprudent , aş spune, un tip de ură grobiană, total “neintelectuală” , în netă distonanţă cu imaginea pe care crede că şi-a construit-o suficient de atent pentru a o impune unui public obosit şi distrat.

Dincolo de umorile strict personale ale detestabilei insecte aptere Volodius Tismenensis, cred că mai este o problemă care râcâie tot conclavul de carcalaci auguști din jurul GDS-ului: faptul că au scăpat ugerul ICR-ului (rumegătoare bună de muls) din mână. Asta deşi ei şi-au însemnat temeinic teritoriul, timp de atâţia ani. ICR-ul e astăzi rana lor vie, că doar de-acolo au păpat cu sârg, cu toţii…

La două zile după ce blajina Românie își trăise sărbătoarea ei frumoasă , adică pe 3 decembrie 2018, Volodea s-a mai gândit puțin și a publicat acest text pe FACEBOOK:

„România de azi este rânceda plăcintă a lui Ilici, faimosul bucătar bolșevic. O «democrație originală», adică un autoritarism cleptocratic agresiv, violent, insolent și inept. Asta și-a dorit omul format la Moscova în plin stalinism, asta avem. Sigur, cu noi ingrediente, dar nu mai putin fetidă, indigestă și grețoasă. Împotriva acestei malefice plăcinte, o «stinking shit pie» la propriu, avem obligația morală să luptăm. Ieri, azi, mâine...”

Cuvântul MORALĂ strecurat în rândurile de mai sus a întors pe dos delicatul meu stomac. Ați reținut, prieteni? Dânsul consideră că România este o „plăcintă puturoasă”, cu umplutură de ...de... mă rog, mi-e greu să reproduc cuvântul ... din pricina lui Ion Iliescu. Asta în 2018... pentru că în 5 aprilie 2004, când la Facultatea de Drept a avut loc lansarea cărții MARELE ȘOC - nu-i așa de mult timp de atunci- Ion Iliescu era un democrat autentic, în viziunea aceluiași Volodea. Iată: «Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vârf a procesului democratic din România»...«un om al stângii democrate» iar dialogul cu Ion Iliescu a fost o «plăcere intelectuală»..." Nu tu plăcintă, nu tu gust de rânced, nu tu umplutură de ...mă rog... umplutură..., numai democrație și plăcerea intelectuală a dialogului.

Cu puțin timp înainte de a închide pentru totdeauna ochii, Fănuş Neagu, un scriitor ROMÂN, prea repede uitat cred, scria despre Volodea și despre originile sale, îngrozit de „...valul de insulte azvârlit din prăpastia urii... ”asupra criticului Mihai Ungheanu, imediat după moartea acestuia:

“Să tragem răbojul din grinda şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub numele de

Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovietice tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hrusciov a aprobat să fie eliminat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lucrător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent operele lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scăpărătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: „Stimate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuscă-i imediat pe toti culacii din gubernie, pe toti ţăranii mijlocaşi ŞI ŞI pe sovăielnici”. Acest ŞI adverbial îi dă şi astăzi emoţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea „opere”, tatăl lui Mihai Ungheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România”.
Textul lui Fănuș Neagu se încheie așa:

„Când mor scriitori ca Ungheanu și Păunescu, neamul românesc simte că i se rup un brat, un râu sau un codru. Norocul acestui pământ este că în aceeași noapte, undeva într-un sat sau într-un oraș, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naște un alt soldat care să acopere tranșeea rămasă goală.”
.....................................................................................
P.S. Tismăneanu Volodea a încasat 105.589,71 RON de la ICR în perioada 2009-2012 ... de la Preşedinţia României a ridicat 114.777 RON în perioada 2006-2009... de la IICCMER salariul plus deconturile pentru convorbirile telefonice au însumat 55.154,16 RON.( conform documentelor furnizate de COTIDIANUL.ro) Din România... adică din „malefica plăcintă, o «stinking shit pie» la propriu ”, a încasat el aceste sume...

Acest fragment este dintr-o scrisoare a lui Fănuș Neagu, aflat în suferință, după ce presa, entuziastă, anunțase deja a doua oară că a murit:

„Vă e foame de moarte de ne căutați prin toate spitalele? Așteptați-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio întâlnire. Cei care nu mă credeți, puneți mâna pe o lamă și ascuțiți-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri fără să se fi născut. Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în fața medicilor, asistentelor, infirmierelor și tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) și nu doresc altceva decât să mă lăsați în pace cu nenorocul, suferința, spaimele și speranțele mele.”

Fănuș Neagu, cel care iubea atât de mult România, a murit bolnav, trist și fără deconturi de miliarde.

4 decembrie 2018