O DILEMĂ APROAPE MORALĂ
...............................................................................................................
Păi, bă, Băsescu, ȘI NOI te știm cine ești …și pe ceilalți din propoziție îi știm… nu pentru noi, dragă, este o surpriză confidența ta , printre rânjete și hăhăieli.
Dar ce-o zice astăzi, oare, despre idolul său, Gabriel Liiceanu , cel care, proaspăt decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, pe 9 mai 2014, nu s-a putut abține și a rostit următoarele:
„…Aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră…Timp de 10 ani cât ati fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem că știm care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim (…)Cred că mai corect ar fi fost să se spună că dumneavoastră ați fost «președintele nostru», decât că noi am fost «intelectualii dumneavoastră». Căci în cei zece ani de mandat ați fost «președintele nostru» în măsura în care v-ați bătut pentru valorile civilizației Europei, ceea ce înseamnă ale democrației și umanismului european.”
Cum s-o recunoaște el astăzi, săracu´, în „valorile” dezvăluite cu atâta grație de însuși ăla care l-a așezat pe dânsul pe drumul drept , „valori” susurate cu chițomăneli într-o „interceptare ambientală” ( am zis corect, cred, după fondul muzical din interceptare)?
În intelectualitatea sa plenară, Gabriel Liiceanu ne-a explicat mereu, așa, ca pentru proști, ce binecuvântare a fost pentru România „ miracolul Băsescu” ( nu râdeți, pentru intelectualitatea de la REVISTA 22 miracolele se produc cam la 10 ani odată, adică am avut un „miracol certificat” chior în 2004 și un „miracol certificat ” mut în 2014….mi-e frică să mă gândesc că la alegerile prezidențiale din 2024 urmează un „miracol certificat” surd…) . Iată „miracolul”din 2004:
„…Odată ales, Băsescu s-a confruntat cu o problemă care se numea «România furată». Și am senzația că, odată cu trecerea timpului și pe măsură ce a urcat treptele puterii, Traian Băsescu a căpătat un grad sporit de răspundere față de funcția sa. Spre deosebire de cei ce alcătuiesc fauna politică a României, LUI CHIAR I-A PĂSAT. Și-a adecvat armele de luptă la tipul de bătălie pe care urma să o dea. A știut să devină înalt când trebuia și să coboare când trebuia, cu voluptate, la mitocănia celor din jur…”
Și , ca să întărească mesajul de dragoste pentru bravul ex-comandant de BIRUINȚE, Gabriel, râcâit sentimental de oamenii răi care nu înțelegeau măreția Băsescului, scrie, pe 5 decembrie 2014, după cum urmează:
„Într-adevăr, sunt convins că a-ți da votul pentru cineva care, ca președinte de țară, alege Europa, condamnă totalitarismul și PROMOVEAZĂ NAȘTEREA ȘI CONSOLIDAREA JUSTIȚIEI este o alegere onorabilă și coerentă, în măsura în care ea se sprijină pe recunoașterea lucrurilor în care crezi.”
Păi, să vedem acum „valorile” și „consolidarea justiției” , în varianta MIRACOLULUI DIN 2004:
Interlocutor: „Și aveți înregistrări cu toți?”
Traian Băsescu: Coldea, doamna Kovesi, judecătoarea Camelia Bogdan. Bă, da’ să vezi conversația când îmi spuneau că îl luăm pe Mustață din complet. Da? Hai băieți să-l aruncăm în aer! Vreți să-mi distrugeți familia?”
Interlocutor: „Ce stat este ăsta, domnule președinte?”
Traian Băsescu: „Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu știu ce spun.”
Interlocutor: „Probleme cu dosarul Voiculescu?”
Traian Băsescu: „Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnarea, care cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea mâine îl luăm pe Mustață și intră Bogdan. Să-i vezi după o zi când spuneau am vorbit cu Bogdan și a spus că dacă aveam Codul penal îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar zece. Pe urmă trage concluziile Coldea, știi. Să-l vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluzii.”
Interlocutor: „Sunteți supărat pe ei.”
Traian Băsescu: „Bogdan este, a intrat judecător în dosarul ginerelui. Un judecător care duce dosarul de-un an este schimbat și la ultimul termen a intrat Bogdan. Bă, Bogdan, eu te știu cine ești!”
Cum Gabriel citește mult, cred că a citit și cele de mai sus. Cred că le-a și ascultat. Cred că a recunoscut vocea atât de dragă și hăhăitul inconfundabil.
………………………………………………………………………
Într-una dintre acele zile nebune de la sfârșitul lui 1989, Victor Rebengiuc a venit în platoul Televiziunii Române cu un sul de hârtie igienică, invitându-i pe unii să o folosească pentru ca să se șteargă la gură. Gestul a făcut istorie, cu toate că mie mi s-a părut vulgar și deplasat. Știu că Victor Rebengiuc era membru al Grupului de Dialog Social ( nu știu dacă mai este și astăzi) …în această calitate , totuși, mă întreb dacă mai umblă cu sulul de hârtie igienică la el și la întâlnirile cu Gabriel Liiceanu…
7 februarie 2017
Comentarii