NEÎNCETATA EPIDEMIE DE VARIOLĂ ; CUM HRĂNIM VIRUSUL, CA SĂ „REZISTE”, SĂRACU’…

Se pot face de toate … programe ambițioase, reparații necesare, zburdălnicii legislative, orice… Adică orice, în afara aplicării unei terapii rapide și necesare pentru vindecarea „vărsatului negru” al societății românești: JUSTIȚIA. Am spus „vărsat negru” pentru că în acest sensibil domeniu semnele hidoase ale bolii rămân definitive pentru victimele virusului bicefal DNA-SRI, virus care a suferit câteva mutații, dar nu chiar esențiale, din anii 50 până astăzi. Că infantilul amator de tăieri de panglici, Teodor Paleologu, crede altfel și spune că abia așteaptă să-l cheme din nou la DNA , unde s-a simțit, instituțional vorbind, foarte bine și în siguranță, că poate a doua oară ar avea informații cu care să sprijine mai hotărât „organele”, e altă problemă…

Cum încearcă cineva, oricine ar fi acela, să aplice un tratament cât de modest pentru această maladie, nu numai că nu putem opri agravarea bolii, dar ne umplem, suplimentar, de „marțea neagră”, de „noaptea ca hoții” și de „rezist” desenat pe toate gardurile și pe asfaltul din Piața Victoriei, mai ceva ca portretul lui Cioloș zugrăvit pe pereții nevinovatelor garaje.

Iluzia mea că lucrurile s-ar putea schimba în bine s-a ofilit când am ascultat-o, încremenită, pe doamna Cristina Tarcea, președinta ÎCCJ, care NU CITISE TEXTUL ORDONANȚEI DESPRE GRAȚIERE, dându-și cu părerea despre aceasta la începutul scandalului … că pe-atunci nenorocirea venea cu „Grațierea” , abia apoi a fost „Abuzul în serviciu”, după care a venit „ Jos Iordache”, și, încununarea protestului cu „Jos Guvernul Grindeanu!” cu varinata exotică „Alegeri anticipate”, astfel ca toți aceia care au fost la munte, în ziua votului, să-și poată exprima, totuși, opțiunea politică la „reexaminare”, mai ales că zăpada pe pârtiile de schi s-a mai topit… La întrebarea dacă ORDONANȚA e dată „cu dedicație”, întrebare pusă de un reporter foarte priceput la interpretat legislație, pe holul CSM-ului, unde se tranșează toate cele, delicata și cumpănita doamnă Tarcea, a răspuns așa :„ …Dacă mă iau după tot ceea ce s-a discutat în spațiul public, așa pare a fi…(!!!!) ” . Păi, doamnă, matale n-ai voie să zici o chestie ca asta că atunci mi se face frică rău de tot, pentru că este posibil cred, ca tot după „ceea ce se discută în spațiul public ”să te iei și când judeci o cauză!

Nu avem, aici, o scenă din MICUL PRINȚ, cu o vulpe care se dorește „domesticită” și un băiețel excepțional gata să învețe acest lucru. Și nu cred că „apprivoiser” e verbul, așa cum era în minunata poveste, ci a „tendre”-ui (licență poetică) , adică „a frăgezi” , în termeni populari… Iar „frăgezirea” o doresc șacalii clănțănind în jurul României, șacali pe care-i hrănesc , însă, cu generozitate, hienele dinăuntru.

19 februarie 2017