LIBERTATEA ÎNTRE PARANTEZELE ADORATELOR CĂTUȘE

Nici măcar despre drepturile ”statului” versus ”drepturile cetățeanului” nu mai este vorba, demult, în poveste…acestea, cu chiu cu vai, s-ar fi echilibrat mereu între ele, sau cel puțin ar fi avut tendința necontenită de a se echilibra, într-un țesut statal care n-a ajuns ÎNCĂ dictatură . Ceea ce a inventat însă Băsescu Traian ( dacă a inventat el!, căci pare tot mai transparent că nu este invenția lui, ci doar că așa i ”s-a sugerat” să creadă, el fiind doar un nenorocit de executant narcisist și paranoic) este ceva suprastatal, aberant, monstruos. Protecția pe care acest monstru i-o oferă în continuare lui Băsescu Traian pune un semn de întrebare în dreptul odiosului său nume: ”Al cui ești tu, fostule Președinte al României? Al cui erai atunci când te prindea somnul, stimulat cu alcool, în cearceafurile apretate ale Cotroceniului? ”

STATUL DE DREPT, clocit în ultimii ani, este cu totul altceva decât STATUL-STAT . Este un călău… e cel care aprinde focul sub cele 7 400 000 de speranțe și le arde în piața publică, fără ca strigătul lor de moarte să-i provoace vreun zvâcnet de emoție. E cel care rotește judecătorii până la desăvârșirea COMPLETULUI NEGRU…E ticălosul cu urechea la pândă, care înregistrează tot ce spui… a, nu te amăgi, prietene… dacă nu a scos încă înregistrările , asta nu înseamnă că nu există…Căci fii atent, cetățene, de câte ori a fost necesar să apară, AU APĂRUT! De-acum opt ani, de-acum cinci ani, de-acum o lună, lucruri pe care le-ai spus la restaurant, după ce un pahar de vin bun ți-a dezlegat limba și ți-a încălzit sângele , lucruri pe care le-ai șoptit în bucătărie, doar ca să vorbești cu cineva, în timp ce nevasta condimenta friptura, lucruri pe care ți le-au citit de pe buze… totdeauna ați fost mai mulți la restaurant, mai mulți în casă, mai mulți în cotlonul care ți-a folosit de ascunzătoare, în toți anii aceștia…Tu n-ai fost singur nici când ți-ai tăiat unghiile, în baie, stând sprijinit de marginea căzii…

Ceea ce mă îngrozește însă, prieteni, este modalitatea perfidă în care STATUL ABUZIV și-a luat ca ”partener de nădejde” cetățeanul obișnuit, și acesta a ajuns să glorifice mersul său către dictatură, să adore instituțiile care bagă oameni la închisoare, și să declare naiv: ”…și ce dacă-mi ascultă telefonul? las′ s-asculte… doar n-am nimic de-ascuns…” În piață, vânzătorul de la tarabă, roșu tot de emoție, îi oferă Codruței Kovesi cele mai frumoase mere, șterse cu batista în care a scuipat un pic, pentru ca obrazul mărului să lucească frumos…

Libertatea, pentru cetățeanul obișnuit , devine, pe zi ce trece, o aspirație secundară… cea prioritară și fără de care nu mai poate trăi , este arestarea vecinului ”cu oi mai multe/ mândre și cornute”.

Uneori mă întreb dacă a fost vreodată altfel…

3 noiembrie 2018