TUDOR CHIRILĂ NU MERGE LA REFERENDUM PENTRU CĂ NU E ORB... EU MERG LA REFERENDUM EXACT DIN ACELAȘI MOTIV !

MOTTO: „...Nu mă duc la referendum pentru că nu sunt orb și văd destul cât să nu vreau să girez o imensă manipulare și pentru că înțeleg că adevăratele priorități ale regizorilor ieftini care conduc spectacolul României sunt contra intereselor acestei țări și ale cetățenilor ei”( Tudor Chirilă, pe blogul personal, 27 septembrie 2018)
.......................................................................................................
Dacă merg la referendum? Sigur că da.

Dacă votez „pozitiv”? Sigur că da.

Dincolo însă de problema pe care referendumul încearcă să o tranșeze - în mod corect, după opinia mea- cred că această consultare publică înseamnă mai mult decât răspunsul pe care îl bifează un cetățean pe un petic de hârtie. Mai cred că cei mai mulți dintre aceia care se vor prezenta la vot fac parte din „zona tăcută” a României. Tăcută, tăcută... dar nu inertă. O dată la patru sau la cinci ani ei, răbdătorii, se exprimă voluntar, într-un limbaj lipsit de echivoc. Ei nu ies în stradă ca să schimbe guvernări , dar schimbă guvernări cu ștampila aplicată-n pătrățel. Non-gălăgioși... non-ostentativi... non-isterici.

Referendumul nu are legătură cu partidele, deși partidele încearcă, mai mult sau mai puțin discret , să se „lipească” de temă și să ajute la atingerea pragului pentru validare. USR-ul e singura formațiune care boicotează pe față consultarea populară... argumentele lor sunt însă subțiri... că e un vot inutil... că se polarizează societatea... că ura între cetățeni va fi revigorată... că drobul de sare... că bla-bla-bla și toate celelalte cuvinte tip gargară...

Eu mă gândesc că pentru acest gen de scrutin atât boicotul cât și îndemnul de a participa sunt inutile. Orice „hei-rup!” e degeaba – de data asta tabloul e deja pictat și pus la uscat! Și manipularea e dificilă- poate doar la persoane imature ar putea să „prindă”, dar procentul ar fi destul de mic ! De aceea cred că va fi o „poză” cu o rezoluție destul de bună pentru societatea românească. Or, pe mine tocmai această „poză”, cu un cadru atât de larg, mă interesează mult.

Și, în final: m-aș simți mai confortabil dacă referendumul ar reuși... nici nu trebuie să explic de ce.

28 septembrie 2018