REVOLUȚIA LUI GABRIEL

Nu există ceva mai dizgrațios, mai indecent și mai deprimant decât un pretins intelectual care face o propagandă joasă, adresată unui public neinformat, dar care public stă cu gura căscată la Carpatul Gândirii, așteptând să prindă o idee molfăită și regurgitată de acesta, cu boltă, cam cu același tip de boltă cu care scutura sticla de șampanie peste susținătorii săi excitați, Băsescu Traian, la prima lui alegere, în 2004..

Ca întotdeauna, exemplul „încremenirii în penibil” al societății civile românești este Gabriel Liiceanu. Prea puțin mi-ar păsa, însă, de scrierile, când lacrimogene, când isterizate ale acestuia, dacă dânsul n-ar pretinde că este un mare democrat și nu ne-ar expune, pe larg, trăsăturile bizare ale acestui tip „original ” de democrație.

Democrația lui Gabriel Liiceanu disprețuiește profund votul popular, potrivit principiului: „voi ați votat și ați ales, dar voi sunteți PROȘTI, deci votul și alegerea voastră nu sunt bune” . „Statul de drept ” al lui Gabriel Liiceanu nu înseamnă triumful dreptății și nici justiție echitabilă, ci înseamnă să meargă la pușcărie ăia pe care nu-i simpatizează el , indiferent dacă au făcut ceva sau n-au făcut nimic, și ale căror nume le repetă, cât poate de des, în editoriale, ca să nu existe confuzii. Gabriel Liiceanui lucrează, asemeni președintelui Iohannis, cu mulțimi. Aceastea alcătuiesc fie AXA RĂULUI : Iliescu-Năstase-Ponta- Dragnea și toți simpatizanții social-democrației , fie AXA BINELUI , pe care n-o mai numește, dar pot să o numesc eu, prin simetrie: Băsescu –Boc – Iohannis- Cioloș și toți simpatizanții lui Nicușor Dan.

În 15 iunie 2015 intelectualul nostru marcant a publicat, pe Hot News, un editorial manifest ( știți că el a mai făcut o chestie dintr-asta la începutul lui 1990 și a văzut că ține...) cu titlul : „NU SUNT DE ACORD SĂ FIU ÎMPUȘCAT !” în care explica, pe larg, cât de amenințat a fost domnia-sa de-a lungul timpului, ultimul dintre presupușii atentatori fiind Nicolae Breban... inutil să vă spun că Nicolae Breban era la Academia Română, nu avea nici o carabină ascunsă sub pulpanele trench coat-ului, nu a amenințat pe nimeni, ci doar a spus că în Polonia, probabil, dacă un intelectual ar fi scris ceea ce a scris Horia Roman Patapievici în POLITICE despre țara lui, i s-ar fi cerut capul... Liiceanu „s-a lipit” pe subiect, speculând un bun prilej de a deveni victima răutății lumii needucate, cu idei de stânga . Articolul e sinistru: nu numai că este scris într-un stil absolut deplorabil, lipsit de bărbăție și de rigoare, dar, în plus, abundă în concluzii personale bazate pe nimic . Oricum, ideea este că Gabriel Liiceanu NU ESTE DE ACORD SĂ FIE ÎMPUȘCAT! punct.

Dar asta era acum un an și jumătate. Pentru că, astăzi, 29 ianuarie 2017, într-un editorial publicat pe CONTRIBUTORS.ro, Gabriel își rupe cămasa de pe el, își dezgolește pieptul uns din abundență cu creme și parfumuri, și rostește cu glas tunător : VREAU SĂ MOR ÎN PICIOARE! Să nu credeți că i-a trecut lui prin minte așa ceva, nicidecum... n-ați văzut narcisist care să se pună în pericol de bună voie, numai că VREAU SĂ MOR ÎN PICIOARE! a zis Liviu Dragnea, noul lui adversar , acum câteva zile... păi, dacă Liviu Dragnea a putut spune așa ceva, ce, el e mai prejos? Poate sunteți curioși cum vrea el „să moară în picioare”? Păi, să vă luminez : prin Revoluție, nu oricum, căci dânsul insinuează că o parte a populației a ajuns la „ ...acel grad de exasperare care i-a făcut pe oameni, în decembrie 1989, să strige în Piața Universității «Vom muri și vom fi liberi»...” I-auzi ! Ați văzut tancuri pe străzi? Ați văzut trupe? Lunetiști pe terasele clădirilor înalte? Ați văzut elicopterul pe Comitetul Central, suflându-i lui Iohannis nutria de pe țeastă și răvășind esențial zulufii lui Pușcalău, în timp ce Coldea, cu piciorul pus în ghips, aleargă după căciulă ? Nu, vă spun eu ce-ați văzut: niște mii de oameni , însoțiți frumos de jandarmi, plimbându-se prin București, pe la sedii de instituții ... Gabriel, cu pieptul bombat și moacă gânditoare, e printre ei...

Și iată reinstaurarea DEMOCRAȚIEI, în varianta Liiceanu:
„Punctul în care am ajuns: n-am nici o îndoială că Dragnea și ai lui, pentru a scăpa de ani de pușcărie și a-și salva căpătuiala, nu s-ar da înapoi nici de la a arunca planeta în aer, darămite România. De la Iliescu la Dragnea, trecând, cum ziceam, prin stațiile Năstase și Ponta, istoria noastră post-comunistă a desenat axa Răului. Au facut din România, jefuind-o sălbatic, cel mai mizer popor al Europei. Care hienă lasă prada din gură de bunăvoie? Și care animal prădător se bagă de bunăvoie ÎN CUȘCĂ? Dar dacă NU VOR DE BUNĂ VOIE , SĂ-I AJUTĂM. PE MÂINE.”( editorialul este publicat astăzi, 29 ianuarie 2017, dar de scris, e scris ieri, n.n.)

Glumesc eu când spun că filozoful nostru vrea REVOLUȚIE? Uneori mă gândesc că este atât ermetic și de iresponsabil încât nici nu-și dă seama ce scrie. Și mai cred că sunt destui confuzi -mental care să-l ia în serios. Pe astfel de teorii imbecile , lipsite total de logică, dar fascinante pentru unele categorii de cetățeni, s-au construit, uneori, mari tragedii ale lumii.

29 ianuarie 2017