DECLARAȚIE DE PRESĂ PREZIDENȚIALĂ CU TRANSCRIERE LIBERĂ

Cum sunt puțin răcită și am un vuiet neîncetat între ciocănel, scăriță și nicovală- respectiv, nicovala nu mai intră corect în trepidaţie sub acţiunea ciocănelului iar scărița vibrează cam aiurea - mi-a fost greu întâi să înțeleg ce dracului vrea să comunice președintele despre Legile justiției , iar apoi mi-a fost și mai greu să înțeleg de ce toată lumea îl certa pe Klaus pentru Declarația de presă din 2 mai 2018, deoarece mie mi s-a părut a fi în regulă. Iată transcrierea, așa cum am făcut-o eu, de pe suporții magnetici:

«Astăzi, despre legile justiţiei... dar haideţi să ne amintim un pic cum am ajuns până aici. În toamna lui 2016, a fost campanie electorală pentru parlamentare şi PSD, CU MATURITATE , A ADUS ÎN FAȚA ALEGĂTORILOR UN PROGRAM ATRĂGĂTOR ȘI ECHILIBRAT („a îmbrobodit poporul cu un program numai lapte şi miere”). Şi au câştigat alegerile şi au ajuns la guvernare. Dar a OFERIT ELECTORATULUI ȘI ALTCEVA („a urmat cu totul şi cu totul altceva”). A început REFORMA REALĂ A („asaltul asupra”) JUSTIȚIEI din partea PSD. Atunci, probabil vă amintiţi, la începutul anului 2017, au venit cu acea JUSTIFICATĂ ( „infamă”) Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, Ordonanța 13. DIN PĂCATE , acea Ordonanţă A FOST RETRASĂ PENTRU CĂ NIMENI N-A CITIT CE SCRIE ÎN EA ȘI OAMENII AU IEȘIT, CONFUZAȚI, ÎN STRADĂ, CERÂND RETRAGEREA ACESTEIA.( „am reuşit să o oprim împreună”). Sute de mii de români ÎN MARE PARTE IGNORANȚI ÎN MATERIE DE DREPT , DAR PERMEABILI LA MANIPULĂRI IEFTINE („de bună credinţă”) au protestat atunci în stradă pentru acest lucru. EFORTUL DE ÎNDREPTARE LEGISLATIVĂ („Asaltul”) s-a mutat în Parlament, iar rezultatul demersului parlamentar de modificare a legilor justiţiei a ajuns acum şi în faza în care se cere promulgarea acestor legi. Procedura originală, PE CARE O ADMIR SINCER ca să nu mă exprim altfel, CELERITATEA („graba lipsită de orice justificare”) şi modul TRANSPARENT („autoritar”) în care s-au desfăşurat dezbaterile parlamentare au determinat, în final, foarte multă („ne”)ÎNCREDERE . Reforma justiţiei --cum este clamată de PSD- NU SE ȘTIE DE CE, este în continuare contestată de UNELE ASOCIAȚII („le”) profesionale ale magistraţilor şi ÎN MOD CU TOTUL SURPRINZĂTOR trezeşte („mari”) îngrijorări ale partenerilor externi. ARGUMENTUL A FOST CĂ : „Nu putem să asistăm pasiv la o rescriere din mers a Constituţiei”. CE EROARE! Într-o democraţie autentică, separaţia puterilor în stat înseamnă colaborare constructivă pentru realizarea interesului public, respect reciproc între instituţii, dar, mai ales, echilibrul şi controlul reciproc dintre acestea- CEEA CE ESTE EVIDENT ÎN CAZUL PE CARE ÎL DISCUTĂM . Legile justiţiei au rol esenţial în punerea în aplicare a acestor principii. Întregul pachet legislativ a fost adoptat de Parlament, și atenţie LA MODUL EXEMPLAR ȘI APLICAT ÎN CARE S-A LUCRAT, într-o săptămână, şi apoi, natural, au fost necesare mai bine de patru luni şi trei decizii al Curţii Constituţionale pentru a OBȚINE LEGI BUNE („corecta unele prevederi”). Toate acestea dovedesc faptul că rezultatul deliberărilor parlamentare („ar fi”) A avut de câştigat („dacă”) DEOARECE textele („ar fi”) AU fost mai bine fundamentate şi pe larg dezbătute. Mă voi referi, aşadar, în continuare la cele trei legi – este vorba de Legea nr. 303/2004 referitoare la statutul magistraţilor, Legea nr. 304/2004 referitoare organizarea judecătorească şi Legea nr. 317/2004 referitoare la organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii -, chiar dacă ele vor ajunge pe rând la promulgare. Constat, chiar de la început, că ele („nu”) sunt deplin adecvate („nici”) cadrului constituţional intern, şi („nici”) standardelor europene în materie. Unele dispoziţii MINORE ale Legii de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor au fost declarate neconstituţionale în două rânduri. DE ACEEA („Cu toate acestea”), chestiuni referitoare la integritatea ori răspunderea magistraţilor („contravin în continuare”) CORESPUND ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ Constituţiei, ELIMINÂND SITUAȚIILE ÎN CARE STATUTUL JUDECĂTORULUI („iar statutul procurorului”) este mult fragilizat. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a venit deja la promulgare şi am constatat că, în forma la care a ajuns, după ce a fost o dată reexaminată de Parlament, NU („încă”) mai ridică probleme. Noile reguli privind admiterea în magistratură pot avea consecinţe importante asupra funcţionării instanţelor FĂRĂ („cu”) riscul de a bloca actul de justiţie. Apoi, sunt create noi structuri, menite („nu”) să eficientizeze justiţia, ȘI ÎN NICI UN CAZ („ci”) să timoreze magistraţii. În paralel, sunt („eliminate”) OFERITE garanţii ale independenţei organizatorice a justiţiei, prin creşterea rolului Ministrului Justiţiei („în”) DAR NU în detrimentul CSM. ȘI („Nici”) Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii („nu”) are o redactare („mai”) fericită, căci ea instituie o („segregare”) DESCONGESTIONARE a garantului independenţei justiţiei prin transferul masiv de atribuţii de la plenul CSM la secţii, probabil după dictonul „MAI RĂRUȚ ȘI MAI DRĂGUȚ ”(„divide et impera”). În mod evident, în forma în care se prezintă acum, pachetul legislativ de modificare a legilor justiţiei („nu”) corespunde („nici”) exigenţelor unui stat de drept şi democratic, aşa cum Constituţia României proclamă emblematic în articolul 1, şi („nici”) aşteptărilor românilor, care îşi doresc o justiţie independentă, bazată pe lege şi neinfluenţabilă. Am decis, ca atare, să PROMULG („trimit”) întregul pachet legislativ („înapoi”) CONSIDERÂND CĂ-I O PROSTIE SĂ-I MAI FAC VÂNT la Curtea Constituţională şi, în paralel, să sesizez Comisia de la Veneţia. De aceea, fac un apel către Curtea Constituţională SĂ NU SE SIMTĂ NASOL PENTRU CĂ N-O MAI SESIZEZ („de a nu se grăbi şi a conlucra”) ȘI PENTRU CĂ NU MAI E CAZUL SĂ CONLUCREZE cu organismul european care contribuie de aproape 30 de ani la dezvoltarea unui patrimoniu constituţional comun în Europa şi care sprijină statele care doresc să pună structurile juridice şi instituţionale în acord cu standardele şi bunele practici internaţionale în materie de democraţie, preeminenţă a dreptului şi a protecţiei drepturilor omului, inclusiv prin acordarea unui sprijin constituţional de urgenţă, DEOARECE NU CRED CĂ E NECESAR. Sunt convins că judecătorii Curţii Constituţionale îşi respectă statutul de garanţi ai supremaţiei Legii fundamentale şi de apărători ai democraţiei prin drept, astfel încât vor avea toată deschiderea PENTRU A SE OCUPA ȘI DE CHESTII MAI SERIOASE DECÂT MOFTURILE UNOR PENELIȘTI ȘI USERIȘTI FRUSTRAȚI. ACESTA ESTE un demers care îşi propune să asigure respectarea în România a principiilor şi valorilor democraţiei europene. DEOARECE („După ce”) Curtea nu se va mai exprima asupra acestor chestiuni, NICI EU NU voi MAI face o nouă analiză a legilor şi DECID DIRECT („voi decide atunci dacă” ) CĂ NU se impune o reexaminare. »
........................................................................................
Ce? E vreo problemă? Asta e transcrierea „interceptării” declarației de presă... așa cum am făcut-o eu.

Dacă vă mirați, întrebați-l pe Paltin Sturdza cum a ieșit pe transcript, în dosarul lui, „șpaga a doua” în loc de „faza a doua”... că mi se pare că-i tot același stil de transcriere ... Atâta doar că la el au „transcris ” PROFESIONIȘTII, nu profanii ca mine, afectați de o mică furtună între ciocănel, scăriță și nicovală !!!

P.S. Am pus între ghilimele fragmentele de text care apar, în mod reprobabil , în presa de astăzi. Prefer, pe departe, ceea ce am auzit eu.