O RUPTURĂ-N FUND, DAʹ ISTORICĂ

Ia te uită cum s-au rupt pantalonii statului de drept chiar de la betelie în jos și i se văd toate alea, de nici nu-ți vine să crezi că așa o stofă ce părea trainică și bine țesută, la care atâta lume a muncit vreo 10-14 ani , poate fi doar o putreziciune și-o grămadă de scame!

În sfâșierea aceasta însoțită de-un zgomot infernal, unii au mai încercat, în primele zile, s-o mai dreagă olecuță cu acul și degetarul, dar când au văzut că se destramă de peste tot, au băgat degetul în răritură și-au zis că dacă tot se face praf, atunci măcar să-i tragă curentul pe toți participanții !

Până acum ni s-a spus să nu fim neliniștiți, ci să avem încredere în instituțiile statului și să nu considerăm, cu rea -credință, că șirul lung de coincidențe, sesizabile și de pe planeta Marte, care însoțesc toate execuțiile cu iz politic din România, ar avea vreo izmană ocultă pe dedesubt, nespălată de vreo zece ani și purtată zilnic . Nici într-un caz: materialul vătuit, gălbui și puturos, pe care-l vedem noi ieșind la lumină pe sub manșeta pantalonului, până la galoș și-un pic peste el , e doar ultima creație, reușită, nu-i așa? a unui designer căruia îi place mult să se joace cu cătușele.

Speranța mea - poate ultima! - e ca nici Laura Codruța să nu se simtă prea bine, și să o încerce un junghi în spate de când cu aerisirea asta naturală de la mijloc în jos !