MIHAI STĂNESCU, IN MEMORIAM

Ieri, 13 aprilie 2018, în zi luminată, de Izvorul Tămăduirii, a murit Mihai Stănescu... A fost unul dintre cei mai inteligenți oameni pe despre care îmi pot aduce aminte. Nu vreau să vă povestesc ce înseamnă această pierdere pentru mine. Adică, în ce măsură este ea o pierdere profund personală. Am să vă spun doar că anul trecut, la câteva zile după ce împlinise 78 de ani, revoltată că diverși știriști și jurnaliști îl felicitau aiurea, greșindu-i ba data nașterii, ba anul în care a intrat în lume, am scris textul de mai jos. I l-am trimis prin mesageria FACEBOOK... am văzut peste câteva zile că l-a citit... Apoi, după puțin timp, pagina lui nu a mai fost activă. Recitind astăzi textul mi s-a părut atât de trist , încât am avut senzația că nu pentru aniversarea lui de anul trecut, ci pentru durerea mea de astăzi l-aș fi scris.

P.S. Astăzi site-urile de știri n-au mai greșit: au scris corect și data și anul nașterii. Și ziua morții...

Am vrut să pun o fotografie cu el tânăr, așa cum mi-l aduc aminte. Nu am găsit-o decât pe cea de mai jos. Afișul din 1978 care mi-a purtat noroc nu-l mai am demult...
............................................................................................

Luminița Arhire , 28 iulie , 2017, la 2:32 a.m.
ZIUA LUI MIHAI STĂNESCU

Pe 20 iulie a fost ziua lui Mihai Stănescu, „cel mai incomod caricaturist din regimul comunist”, cum ar spune , nu neapărat inspirat, JURNALUL NAȚIONAL . De fapt, în acte figurează pe 23 iulie, atunci când a fost declarat la primărie. A împlinit 78 de ani. Ce să vă spun...domnul acesta are asupra unui atriu - cred - al inimii mele sensibile, un drept de uzufruct viager, despre care dânsul nu știe nimic.

În interviurile acordate de Mihai Stănescu acesta pomenește de PRIMA sa expoziție ca fiind cea din 1982... ceea ce mă uimește, pentru că eu am fost la o expoziție personală de-a lui, la CĂMINUL ARTEI, în 1978... cu o zi înainte de examenul de admitere la Arhitectură. Afișul expoziției reprezenta un balon falnic, bine umflat și erect, străpuns cu un ac de siguranță de care atârna o carte de vizită cu chipul autorului. În sala de expoziție nu erau decât el și o duduie care cred că-i cam făcea curte, după cum se pisicea... pe urmă am venit și eu. Care a doua zi aveam examen de admitere... Expoziția, parțial pe teme anti-militare, dar nu neapărat pacifiste, m-a făcut praf. Căci autorul expunea pe pereți , aproape indecent, o inteligență atât de vie , încât astăzi, cu siguranță, ar fi socotită fie un defect sau o infirmitate, fie un păcat de moarte... Pe vremea când se întâmpla asta, grandiosul Dan Perjovschi se juca, naiv, cu graffiti-ul în țărână...

Afișele erau tipărite în două culori, roz și albastru... a vrut să-mi ofere un afiș ( eram singurul vizitator, la acea oră de după-amiază) și m-a întrebat ce culoare prefer. Cum situația mea era albăstrie și putea deveni, a doua zi, la examen, chiar albastră, aceea a fost culoarea pe care am ales-o. I-am spus asta. Mi-a sugerat că aș putea, în caz că situația redevine roz, să mă întorc și să mai iau un afiș, într-o tentă mai optimistă. Evident, deși lucrurile au mers bine, eu nu m-am mai întors. Dar totdeauna am crezut că Mihai Stănescu mi-a purtat noroc . De-a lungul timpului i-am urmărit ascensiunea și m-am bucurat, de fiecare dată, pentru succesul lui.

Doar că lui Mihai Stănescu „democrația” de după 1990 nu i-a priit.... încet-încet, umorul lui eclatant din perioada „dictaturii” , sau ce-o fi fost aia, s-a transformat într-o ironie amară, apoi într-o nostalgie ucigătoare, apoi în tristețea unui om care , dotat cu o inteligență mult peste medie, nu poate fi amăgit că băltoaca verzuie, clipocind la suprafață, pe care o vede zi de zi de la fereastră este, de fapt, râul nestăpânit și argintiu , care doar se odihnește un pic...

În presă, Mihai Stănescu se vede așa:

„...Apropo de «foarte cunoscut», am dat un interviu unei tinere ziariste și la sfiârșit m-a întrebat: « Dar ați făcut și caricatură, dumneavoastră? » Și eu zic: « Da, am făcut ceva... » Sau, m-am întâlnit pe stradă cu o doamnă: « A, domnul Nichita Stănescu? » Zic: « Da, eu sunt. »... « Ce mai faceți? »...« Ce să fac, scriu poezii. » « Scrieți și poezii, dumneavoastră? »... Acum sunt aproape de faliment, pentru că au apărut foarte mulți care mă imită. La început, acum 10-12 ani, doar eu avusesem ideea cu cănile. Acum vând toți, dar nu pe ale mele (...) Căsătoriile mele țin cam 6 ani, iar amorurile 6 luni, așa mi-am dat eu seama.” ( 5 martie 2008, revista TANGO)
.............................................................................................
"O să fac un album cu cele mai proaste desene ale mele. Am facut «Best Of Stănescu» și am văzut că nu se cumpără, deci o să fac și o variantă cu cele mai proaste". (16 aprilie 2010, site-ul ANTENA 1.ro)
.............................................................................................
„Vara trecută eu am fotografiat o uşă pe care era lipit anunţul «La cererea clienţilor, am plecat în vacanţă». De fapt anunţul tot eu l-am pus pe geam când am plecat în Grecia, în vacanţă. Clienţi nu mai am, nu mai veneau, şi am înţeles de la ei că trebuie să plec în vacanţă, asta a fost ideea ” a povestit Mihai Stănescu pentru AGERPRES, spunând că în prezent a schimbat anunţul cu unul nou în care spune «Magazinul este deschis de la 11,00 până la primul client»...” (12 aprilie 2012, HOT NEWS.ro)
..............................................................................................
"Eu sunt convins că e kitsch, e o amestecatură de poze, texte, autointerviuri, desene, adică l-am făcut pentru mine, să-mi placă mie, în primul rând. E ca un jurnal al ultimilor doi ani. L-am citit incontinuu de la un cap la altul, și nu mă mai satur. Asta e important, să-mi placă mie, dacă nu mai sunt cititori." ( ...) „Desenul cel mai vechi este acela cu Geoană care desface șampania din care iese Băsescu. Dar și acel desen cu papagalul care întreabă: Radu Mazăre, azi cum te îmbraci? " (11 aprilie 2012, JURNALUL.ro)
..........................................................................................
"Poate am să o și lansez (albumul «REALIZĂRILE GUVERNULUI BOC»- 160 de pagini goale, n.n.) , nu știu, am mai facut o lansare cu o carte anul trecut și nu a venit decât o persoană. Era un ziarist. Nu prea sunt eu băgat în seamă. Nici o librărie nu mă primește să vând cărți, librăriile la care am fost mi-au spus că ei au numai cititori de elită și nu înțeleg limbajul ăsta" ( 14 septembrie 2010, site-ul ANTENA 1.ro)
...............................................................................................
„M-am hotărât să apar în public cu o expoziţie după ce o tânără, care intrase în magazinul de căni de la Sala Palatului, m-a întrebat: « Mai trăieşte Stănescu ăsta? »... «Trăieşte, acum e plecat în Thailanda, îi ţin eu locul », am răspuns , dar pentru că sunt încă în viaţă o Casă de Licitaţie nu mi-a primit cele 20 de lucrări care vor fi prezentate miercuri la Sala Acvariu” (24 martie 2014, HOT NEWS.ro)

...........................................................................................
Acesta este Mihai Stănescu... cred că nu avem aceleași simpatii politice...dar , de fapt, dacă stau să mă gândesc bine, nici el cred că nu mai are aceleași simpatii politice de pe vremea când nu aveam aceleași simpatii politice...