AȘTEPTÂNDU-L PE VERDICT...

                                                                                    

    (Am scris acest text în 2013. Pe atunci nu era -încă!- niciun proces cu despăgubiri împotriva statului român estimate între două și șapte miliarde de euroi! În fotografie celebrul ex-senator Goțiu Mihai, cel care a dormit, vigilent, peste tot, ca să nu se producă vreo nenorocire dacă lipsește el de la datorie: a dormit pe prag, la Roșia Montană, a dormit pe plajă, la Costinești, a dormit în fotoliu, în Senatul României... A fost cel mai somnoros activist de mediu din întreaga istorie a mișcării...)
    .............................................................................
    În subiectul Roșia Montană mă irită din ce în ce mai mult ipocrizia fățișă etalată pe ambele baricade. Cei din București și din orașele mari strigă: „UNIȚI SALVĂM ROȘIA MONTANĂ!” fără s-o întrebe nimeni pe coana Roșia Montană daca dorește să fie salvată.

    Purtătorii de cuvânt ai RMGC ne prezintă paradisul numit „dezvoltare durabilă”, care seamănă cu plantatul panseluțelor în direct și la o oră de vârf de către minerii veniți în București să aranjeze spațiile verzi în 1990. Domnul Ionel Haiduc, președinte al Academiei Române, îi trimite pe cei de la RMGC să negocieze pentru o nouă tehnologie cu o firmă din SUA, care pare-se că are un brevet, numai că -recunoaște domnul președinte al Academiei- el nu știe care este substanța utilizată în noul proces... Așadar, pe scurt, apă de ploaie... Domnul Tănase de la RMGC promite că va construi hoteluri și pensiuni și va transforma zona într-un paradis turistic, că va reface munții pietricică cu pietricică și că o să pună și gazon deasupra!

 
    Remus Cernea -un băiat...-, cu cel mai tern și mai încărcat de truisme discurs, vrea turism chiar de acum! O doamnă chimistă de la RMGC ne asigură ca nu există ceva mai inofensiv decat extracția pe bază de cianuri.

    Încrâncenare pe bani mulți și grei, atât de o parte, cât și de alta.

    Condamnați fără vină în toată isteria asta din care mustește bogăția, niște oameni cu adevărat năcăjiti: localnicii... Am citit texte abjecte care-i trimiteau, cu vorbe triviale, pe care hârtia le suportă greu, să plece din țară dacă vor să trăiască, nu să stea cu fundul pe cămașă în localitatea lor „mizerabilă”! Înjurați, disprețuiți sau pur și simplu considerați o cantitate neglijabilă... socotiți prea proști, prea simpli, prea neecologiști, prea...

 
    Nu sunt bucureșteancă, deci sunt silită să privesc protestul de la Universitate, împotriva proiectului Roșia Montană, prin ochiul și obiectivul unui străin; și iată ce văd... o manifestare din ce in ce mai colorată, un protest „care dă bine”, o revoltă care este „cool ”, o mobilizare de oameni „subțiri ”, finuți, cu școală... oare în alte situații mi s-ar fi părut convingători? De ce oare nu mă conving de această dată? Ce anume este strident și fals în euforia, de altfel civilizată, a acestor protestatari? Poate felul în care s-au „lipit” de această cauză este ciudat... și motorul determinării lor...

 
    Nu sunt din Roșia Montană și nu lucrez în minerit; nu sunt „ecologistă”; nu sunt angajată a unei societăți străine, cu interese economice clare, în ceea ce privește exploatarea aurului; nu sunt arheolog, nici membru al Academiei Române... nu fac parte din Guvernul României și nici din Parlament... Avându-se in vedere toate cele de mai sus , trebuie sa încerc sa-mi conturez o opinie -cum altfel decât cântărind declarațiile, luările de poziții, concluziile, articolele pe această temă din presa autohtonă sau de aiurea.

    Așa că sunt la mijloc, undeva între clipul îngrozitor și profund propagandistic în care Maia Morgenstern își smulge cerceii de aur din urechi, sfâșiindu-și lobii și clipul în care o femeie oarecare din Roșia Montană îmi spune că nu are ce pune copilului pe masă și nu are bani să-l trimită la școală. Sunt între isteria pretențioasă a lui „Gabriel Resources Ltd” care vrea 4 miliarde de euro de la statul român și isteria multicoloră a celor care demonstrează zilnic în Piața Universității împotriva proiectului. Sunt între prima poziție (radicală) a Academiei Române, de acum câțiva ani și poziția actuală (mai bleagă) a aceleiași, citez:

 
    „Academia își menține poziția exprimată în decursul anilor cu privire la proiectul Roșia Montană și în general cu privire la exploatarea aurului din Munții Apuseni. Nu suntem împotriva valorificării resurselor naturale ale României (inclusiv prin minerit), dar aceasta trebuie să se facă în mod INTELIGENT, în interesul țării și cu respectarea condițiilor de dezvoltare durabilă.”

    Sunt între ecologiștii de profesie, care spun o mulțime de banalități de tipul „să fie bine, ca să nu fie rău” și grupul de mineri care s-au blocat in subteran. Sunt între petiția primarilor din zonă (votați pentru proiectul Roșia Montană!) și petiția adversarilor (votați împotriva proiectului Roșia Montană!). Ambele tabere sunt acerbe ; ambele tabere ne vor de partea lor!

    De aceea în ce privește problema Roșia Montană, cred că și de-o parte și de alta sunt susținători neinformați dar, în cel puțin una dintre tabere, „stimulați” mai puțin ortodox; există și o nevoie de protest -fără implicare neapărat în „cauza” pentru care protestezi. Dacă dintre manifestanți presa alege, însă, să vorbească tot cu Prințesa Caragea, care se află la toate protestele imaginabile și la toate orele posibile, dând impresia că se plictisește groaznic dacă nu o bagă nimeni în dubă, atunci relatarea acțiunii de protest este din start compromisă! Dar și de partea cealaltă, există bani mulți, care pot cumpăra opinii, povești de viață, lamentări în direct, orice...

 
    Spre norocul nostru, avem în schimb un președinte (Băsescu Traian, n.n.), nu-i așa? ECHIDISTANT!!! Cu un asemenea președinte, după cum vedeți, n-au cum să apară, din fericire, falii în societate!

 
    Aș spune scârbos cameleon, dacă n-ar trebui să fiu prudentă și să nu jignesc cameleonul, comparându-l cu TB; pentru că, acesta din urmă, tocmai ne spune, în tradiționala deja „ieșire de la ora șase” că se teme să nu provoace „FALII ÎN SOCIETATE” prin adoptarea unei poziții vis-a-vis de Roșia Montană! Ei bine, provocarea de „FALII ÎN SOCIETATE” a fost mereu specialitatea casei pentru TB și mă întreb de ce nu-i mai priește astăzi meniul cu care s-a îndopat atâția ani!
    ...................................................................................    
    UPDATE: România a câștigat procesul. Nu avem de dat între 2 și 7 miliarde, ci avem de primit 1,4 milioane de dolari, cheltuieli de judecată de la RMGC. C-așa-i în tenis, stimate RMGC!!!


    8 martie 2024