O DECRIPTARE NECESARĂ

    MOTTO: „Acest simbolism al răului (adică imaginea harpiilor, n.n.) trebuie decriptat astăzi altfel, cu metamorfozele pe care le-a suferit... și-atunci, dacă e vorba de un arbore al răului, puteți să spuneți uitându-vă la cele cinci figuri că, iată, în varianta lui Scripcaru, capul femeilor frumoase sau al femeilor bătrâne și urâte, au devenit capetele unor bărbați foarte urâți și pentru că Virgil Scripcariu a avut în minte și contextul istoric în care s-a petrecut această întâlnire între rău și mâna opozitivă a Monicăi Lovinescu care spune: STOP! NU AȘA ! Atunci, totuși, pentru că acele capete sunt capetele unor oameni îmbătrâniți în rele... trebuie să le dăm alt nume. Virgil Scripcariu i-a transformat, i-a metamorfozat, iată, după două mii și ceva de ani, în capetele unor lichele... DOAR UNII DINTRE NOI am făcut un apel în anii 1990 (!!! adică „...Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el...”, n.n.) să facă un pas înapoi, să nu ne însoțească în continuare în mizeria istoriei pe care o creaseră... Ca dovadă că e așa, este că artistul n-a putut să spună, dar a avut în minte în fiecare figură... ei, haideți că vă spun!... unul dintre ei este cel care, la Academie, i s-a sărbătorit cu mare fast centenarul (judecați dumneavoastră acuratețea gramaticală a exprimării marelui filosof, n.n.) în același an cu Monica Lovinescu... (privește scârbit în sus, la păsăroi, n.n.): Bălăceanu Stolnici! (arată cu degetul) Acesta!” (17 decembrie 2023, Gabriel Liiceanu, discurs ținut la inaugurarea grupului statuar „Monica Lovinescu și Virgil Ierunca”)

    ..................................................................................
    Tovarăși!

 
    Iată că dacă am fost cuminte și am avut răbdare să privesc până la capăt ceremonia de inaugurare a grupului statuar „Monica Lovinescu și Virgil Ierunca”, s-a dezlegat și misterul care nu-mi dădea pace: păsările din grupul statuar proaspăt „dezvelit” este... Constantin Bălăceanu Stolnici!!! Bine, cred că mai este și alții, dar numai pe păsăroiul Stolnici, cocoțat pe-o cracă, ni l-a demascat nea Liiceanu, care, cu această ocazie, l-a și spurcat puțin pe bine-cunoscutul academician, plecat dintre noi chiar în anul 2023 (aș risca să spun că omul a trecut „dincolo” chiar în perioada când artistul Virgil Scripcariu îl imortaliza ca păsăroi rapace).

 
    Acum... eu cred că Liiceanu Gabriel n-ar fi vrut ca tocmai el să ne explice „despre ce este vorba în propoziție”, căci i-ar fi plăcut să scoată castanele din foc cu mâna altuia, dar n-a avut încotro, deoarece sculptorul a sărit grațios peste decriptarea metaforei din bronz, oțel și alte materiale iar asistența înfrigurată și ignorantă părea să nu-și dea seama că Bălăceanu Stolnici stă pe-o cracă în imediata apropiere a grupului.

 
    În caz că vă interesează dacă Liiceanu era bosumflat ca de obicei, ei bine, da! era exact cum îl știți: peste 0,80 mg/l pucioasă pură în aerul expirat. HUMANITAS n-a dat fursecuri și ceai la sfârșitul ceremoniei... a zis Liiceanu să meargă asistența cea zgribulită la cafeneaua din colț, că o să primească niște cafeluțe calde acolo. Ei, și la cât de darnic îl știu eu pe marele filosof, e mai mult ca sigur că DEDEMAN a plătit cafeluțele...




    17 decembrie 2023