„VEACUL NOSTRU NI-L UMPLURĂ SALTIMBANCII ȘI IROZII...”

    MOTTO: „Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a dat detalii marți, 21 februarie, despre decizia privind suspendarea activităţii Centrului Rus pentru Cultură şi Ştiinţă din România. «Am vrut să dăm un semnal puternic că propaganda şi dezinformarea NU SUNT PERMISE de autorităţile române în România (!!!, n.n.), mai ales că putem să vedem, în ultima perioadă, poate legat de acest moment important al comemorării unui an de la începerea războiului, că narativele ruseşti se intensifică şi că există tot mai multe încercări prin care se doreşte a se pune sub semnul întrebării, de exemplu, sprijinul pe care România îl acordă Ucrainei. Pentru că, până la urmă, noi nu trebuie să cădem în astfel de capcane»...” (Bogdan Aurescu, citat de ZIARE. com, 21 februarie 2023)
    .................................................................................
    Marea Britanie și Germania... adică nu două țărișoare europene mai din fundul clasei, ci două „ditamai” țările, cu ambiții și mofturi de premiante, amândouă au simțit, la un moment dat (și cam acesta e momentul...) nevoia să aducă în fruntea afacerilor externe câte o doamnă de neuitat. Marea Britanie a promovat-o pe doamna Liz Truss (care a devenit, ulterior, pentru câteva secunde istorice, și premier al Marii Britanii sau cam așa ceva...) iar Germania pe Annalena Baerbock.
Doamna Truss fusese, înainte de a se ocupa de afacerile externe, secretar de stat pentru comerț internațional și președinte al Consiliului de Comerț, deținând și portofoliul „pentru femei și egalitate” -adică ocupându-se o tematică atât de dragă Europei! În calitatea sa de secretar de stat pentru Afacerile Externe, doamna Truss a crezut că Marea Baltică e Marea Neagră, afirmând că „...noi (adică Marea Britanie, n.n.) furnizăm și oferim sprijin suplimentar aliaților noștri BALTICI de la MAREA NEAGRĂ” și a răspuns, la întrebarea capcană a lui Serghei Lavrov dacă Marea Britanie acceptă faptul că regiunile Voronej și Rostov aparțin Rusiei și dacă nu cumva Kremlinul are dreptul de a muta trupe și echipamente militare în aceste zone că „Marea Britanie nu va recunoaște niciodată suveranitatea Rusiei asupra acestor regiuni!” deși cele două regiuni făceau parte din Rusia și nu aveau nevoie de nicio recunoaștere... În fine, după aceste fapte de arme dânsa a ajuns prim-ministru... dar nu prea i-a priit. Nici ei, nici poporului britanic... așa că a fost o experiență de ultra-scurtă durată.
În Germania, afacerile externe s-au rostogolit în poala doamnei Annalena Baerbock care s-a gândit „ce-avem noi aici?” și încă mai caută răspunsul. Doamna Baerbock, care a candidat pentru funcția de cancelar din partea „verzilor”, a avut fantezia de a-și „îmbunătăți” CV-ul cu apartenența fictivă la unele organizații internaționale care i-au părut mai cu „ștaif”... apoi a dovedit că, pe lângă fantezie, are și unele probleme cu memoria, căci numai așa a putut explica dânsa cum de nu a declarat niște mii și mii de euroi încasați de la partid, peste „renumerația mică, după buget, coane Fănică”, primită în calitate de parlamentar... ca să nu mai spunem despre un scandal mai mititel, de plagiat... dar ce mai reprezintă un plagiat în ziua de astăzi!

    După preluarea portofoliului Afacerilor Externe, doamna Baerbock a făcut să râdă mulți cetățeni europeni, printre care și pe aceia care erau convinși că Veorica e o proastă fiindcă a zis „inunoglobine” iar nu „imunoglobuline”, așa cum știau absolut toți cei care se hlizeau că se spune! Căci doamna Baerbock, convinsă că „numai cine nu trăiește nu greșește”, deci că în afară de regnul mineral și de „lumea umbrelor”, greșeala e „la liber”, întâi a băgat Europa în război cu Rusia într-un discurs („Luptăm într-un război împotriva Rusiei, nu între noi”) de-a fost imperios necesar să se arunce atât cancelarul Olaf Scholz cât și purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei franceze, Anne-Claire Legendre și s-o extragă pe Coana Europa de unde o băgase doamna Baerbock, pentru ca apoi să ne explice că problema de la răsărit s-ar putea rezolva pur și simplu dacă „Putin s-ar întoarce la 360 de grade”! Dar până să se întoarcă tiranul cu 360 de grade (bine, zic, noroc că numai doamna Veorica era o ignorantă de nesuportat pentru că n-a știut să spună rapid formula ariei cercului, pe când era încolțită de o ciurdă de jurnaliști cu întrebări care mai de care mai agresive, în timp ce doamna din Germania știe totul despre cerc și despre întoarcerile, adică revenirea exaaaaact... în punctul de unde s-a plecat!) Annalena Baerbock a afirmat, cu prilejul unei conferințe ținute la Praga, că Germania va continua să susţină Ucraina cât va fi nevoie, inclusiv prin furnizarea de asistenţă, „indiferent ce cred alegătorii germani”. 

    I-auzi!

    De ce v-am spus toate acestea? Păi, pentru că eu nu cred că în Marea Britanie și în Germania nu existau alte persoane, mult mai potrivite, desigur, pentru a ocupa portofoliile afacerilor externe în cele două țări. Sigur că existau! Dar, exact ca-n anecdota care definește filosofia prin fraza „am cu ce, am cu cine, am unde, dar... de ce?” și aici se pune întrebarea „pentru ce?” Dacă, într-adevăr, diplomația ar mai reprezenta ceva, dacă ar mai putea, prin retorica ei strălucitoare, să aibă un rol, dacă ar mai fi nevoie de exponenți inteligenți și atenți la finețurile politicii externe, s-ar fi găsit, cu siguranță oameni... Însă... ia să ne uităm puțin în jur. Lucrurile se tranșează în „altă parte”, prin intervenția ocultă a unor „alți oameni”, fără transparența direcției sau a deciziei, iar asta face ca lumea înconjurătoare să ajungă de neînțeles pentru o masă tot mai mare de cetățeni. Modalitatea în care se aleg „jucătorii” este din ce în ce mai exotică deoarece criteriile sunt mai curând de gen, de culoare, de opțiune sexuală, de convingeri cu privire la încălzirea globală, adică, să zicem, cam așa cum ne povestea și Jens Stoltenberg că și-a făcut echipa NATO!

    La ce-ar mai fi necesară diplomația? Ce-ar putea ea să rezolve, cu finețea-i desuetă? Și cine ar mai avea răbdarea să asculte un discurs cu adevărat inteligent și original azi, când „limba de lemn” pare să se impună, în Uniunea Europeană, ca fiind singura limbă oficială?

    Și nici nu trebuie să ne uităm peste gard, e suficient să-l ascultăm vorbind pe Aurescu al nost’... care tocmai a suspendat acum, în FEBRUARIE, activitatea Centrului Rus pentru Cultură și Știință din România, urmând ca asta să se întâmple... până cel mai târziu PE 20 AUGUST 2023... c-așa sunt procedurile! Între timp, Centrul Rus pentru Cultură și Știință din România a anunțat că-și continuă netulburat programul și că ne va spune el, din timp, când își face bagajele...
    ..........................................................................................
    P.S. Am intrat pe pagina repudiatului centru și n-am găsit „narativele rusești intensificate”... în schimb, am o vagă bănuială că există o legătură subtilă a deciziei lui Aurescu Bogdan cu unele „narative” despre Canalul Bâstroe, ajunse în mod reprobabil la urechile publicului. Cel puțin după cum dădeau ochii peste cap, privitor la acest subiect, atât Ministerul nostru de Externe cât și doamna comisar european Adina Vălean, cam ca Elena Udrea când afirma fâstăcită: „Nu ştiu... nu știu despre ce vorbiţi... eu am fost în weekend...” eu cred că tocmai ăla-i „narativul” cu pricina!

    A, și să nu uit! N-avem destui bani pentru nevoile legitime ale României? Ei, n-avem... vă reamintesc că Bogdan Aurescu este cel care a hotărât, acum doi ani, ca România să sprijine „societatea civilă și presa independentă din Belarus cu 100.000 de euro, contribuție financiară voluntară oferită din bugetul destinat cooperării internaționale pentru DEZVOLTARE și ASISTENȚĂ UMANITARĂ pentru anul 2021.” Cu alte cuvinte, capra României e și săracă și râioasă, dar are o coadă pe sus de ajunge până la Minsk!!

    22 februarie 2023