UN CORDON DE EZITARE BIROCRATICĂ

 

    MOTTO: „Bocanci prin țărână. Pot SĂ DEZVĂLUI, ACUM, că am fost printre cei care au făcut lobby pentru recunoașterea, de facto, a DREPTULUI SIRIENILOR AFECTAȚI DE CUTREMUR ca parte integrantă a eforturilor de asistență umanitară. România a fost prima țară care a insistat, a împins, ba chiar a rupt CORDONUL DE EZITARE BIROCRATICĂ în ce privește trimiterea de materiale atât de necesare supraviețuirii.” (Gabriel Diaconu, cel mai „corect din punct de vedere politic” psihiatru al patriei, pe pagina lui de FACEBOOK, 11 februarie 2023; sublinierile din text îmi aparțin)
    .................................................................................................
    Aha! deci „cordon de ezitare birocratică” a fost și nimic altceva... Nici într-un caz nu a fost o golăneală politică și-o reținere deoarece nu s-au decis Ursulele europene și „partenerul strategic” de peste ocean dacă avem voie să ne emoționăm și pentru Siria sau e suficient să o facem pentru Turcia. Adică, nu-i așa? nu se stabilise „narativul”, dragă...

    Nimic politic, zic... cu toate acestea, deși a fost doar un „cordon de ezitare birocratică”, tot domnul Gabriel Diaconu ne spune mai departe, în același text -deoarece acum poate „să (ne) dezvăluie”- următoarele:

    „Puține sunt lucrurile pe care să nu le putem face dacă ne punem mintea și spiritul la treabă în sprijinul unei idei. Iar asistența umanitară N-AR TREBUI NICIODATĂ SĂ FIE CONDIȚIONATĂ POLITIC, sau să rămână victima conflictelor dintre diverse regimuri.”

    Corect. Corect. Corect.

    În dimineața de 8 februarie 2023, Iusuf Murat, muftiul Cultului Musulman din România, într-un interviu pentru ZIUA. CONSTANȚA. ro, vorbește clar, spre finalul interviului despre: „POPOARELE AFLATE ÎN SUFERINȚĂ...” și nu despre „POPORUL AFLAT ÎN SUFERINȚĂ”. Ambele popoare -adică poporul turc și poporul sirian. Sarabanda de zguduiri ale pământului a început în noaptea de 6 spre 7 februarie. Așadar, declarația muftiului este a doua zi după tragedie. Totuși, presa „independentă” e mult mai atentă la nuanțe și titlurile de pe diferite platforme sună așa:

    „Muftiul Cultului Musulman din România: Campanie de colectare a donațiilor pentru persoanele afectate de cutremurele DIN TURCIA.” (ROMÂNIA ACTUALITATI. ro, 8 februarie 2023)

    „Muftiatul Cultului Musulman din România, campanie de donații pentru victimele cutremurului DIN TURCIA.” (MEDIAFAX. ro, 7 februarie 2023)

    „Donații pentru victimele cutremurului DIN TURCIA: Muftiatul Cultului Musulman din România strânge ajutoare pentru supraviețuitorii dezastrului/ Cum poți ajuta.” (G4 MEDIA. ro, 8 februarie 2023)

    Siria nu apare în relatările bogate ale presei decât tangențial, deși și acolo au murit mii de oameni. Sau apare, pe platforma DIGI 24, ca un nou prilej pentru propagandă:

    „Assad îi înfometează și îi lasă să moară pe sirieni după cutremur. Dictatorul sirian și sponsorii săi ruși refuză intrarea ajutoarelor.” (9 februarie 2023)

    Abia de pe data de 9 februarie 2023, timid, câinele de pază al democrației hămăie despre un ajutor legitim pentru ambele popoare: turc și sirian. Pentru că... pentru că... păi, eu cred că fix din același motiv pentru care domnul psihiatru Diaconu acum poate să ne dezvăluie că el a făcut lobby ca să ne purtăm și noi ca niște oameni, în timp ce atunci nu putea... Căci, pe 7 februarie 2023 domnul Gabriel Diaconu scria așa: „E dincolo de puterea de-a cuprinde a minții ce s-a întâmplat ÎN TURCIA”. Bănuiesc că nu și ceea ce s-a petrecut în Siria era „dincolo de puterea de-a cuprinde a minții” domniei-sale, ci era, poate, mai simpluț de priceput. „Narativul” s-a schimbat abia după 9 februarie, când deja „democrațiile consolidate” au hotărât că și Siria există!

 
    Vedeți? De aceea nu pot eu să-i cred pe acești „formatori de opinie” și de aceea nu pot să cred amplele lamentații „slava!!!” ale acestui domn, care țin, fără variație, de un an întreg!!! Pentru că într-un an multe s-au întâmplat, multe s-au schimbat și, de aceea, emoția nu poate fi CONSTANTĂ. Sensibilitatea pentru dramele colective se erodează, dacă ești un om ca un om... și nu spun eu asta, ci chiar psihologii spun. Căci specia umană nu poate zăbovi prea mult încremenită într-o emoție care să-i blocheze evoluția și să-i paralizeze viitorii pași. Iar asta nu este nici greșit, nici rușinos, nici condamnabil, nici monstruos. Este omenesc. Sigur, cu totul altfel se petrec lucrurile dacă victimele catastrofelor naturale sau ale războaielor ne sunt rude, prieteni sau apropiați- însă nu despre tragedii individuale vorbesc eu aici...

    Mereu în lumea „influencerilor” au apărut, pe diferite teme, astfel de diformități, de excrescențe, de umflături ale raționamentului și bunului simț care, indiferent cu cât talent literar s-au scris, au sunat neconvingător și au semănat cu niște șușanele de pe scena unui cămin cultural. Așa a fost cu exacerbarea „anticorupței”... justiției independente... anti-pesedismului... siguranței și beneficiilor vaccinării... Așa a fost cu „slava”... cu pro-europenismul... cu pro-„licuricismul”. Pentru fiecare dintre acestea s-au formulat, în mod oficial, axiome susținute de o parte consistentă a presei și influencerilor. Iar cine nu a dorit să accepte mâncarea asta gata mestecată, a devenit un venal plătit din surse obscure, un anti-occidental, un putinist, un antivaxer, un needucat, un conspiraționist, un idiot care nu crede în știință, etc.

    Și iată-ne aici. Presa e o târfuliță mincinoasă, isterică și semianalfabetă, „intelectualii publici” sunt niște închipuiți care-și fraieresc grosolan publicul din ce în ce mai rarefiat, infatuații de serviciu (influencerii) refuză cu indignare să recunoască de câte ori („fără număr, fără număr”) s-au înșelat, „băieții” cu planurile se simt confortabil și s-au cam îngrășat de viață tihnită și afaceri înfloritoare iar clasa politică e o melasă lipicioasă cu aspect dezgustător. Și încă nu este totul pe deplin controlat, asta numai și numai pentru că suntem în România, unde din pricina haosului bine organizat lucrurile merg mult mai încet decât în alte părți!
    ......................................................................................
    P.S. Oricum, fără legătură cu tema dar apropo de „...și iată-ne aici” e bine de observat că de când ne „digitalizăm” în draci, totul a devenit de trei ori mai complicat decât pe vremea dosarului cu șină! Adică, acum îți trebuie și dosar cu șină, și „aplicație”, și cod QR, și o sumedenie de parole de „ținut minte”, notate pe un bilețel extrem de bine protejat pe care, în mod natural, îl arunci primul la gunoi, din greșeală, atunci când îți faci ordine în poșetă!

    19 februarie 2023