PREMIILE MELE PENTRU POEZIE (CATEGORIA: POETE)

 

    

    Și totuși... am și eu niște propuneri potrivite cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, pentru toți anii care vor veni, în veacul veacurilor! Tot femei -că văd că ăsta-i trendul. Talentate -cum se cere. Inteligente -e o condiție esențială. Care fac poezie desprinsă din viața lor de zi cu zi - cum place la juriu, zic...

    Eu cred că supărate erau și poetele mele, uneori. Dar ele își „rezolvau” angoasele, cu poezia, exprimându-se cam așa:

    „Unde vede-o apă rece,/ ea o turbură și trece./ Unde vede-o apă lină,/ ea zboară pe sus nebună./ Unde vede-o apă rea,/ EA O TURBURĂ ȘI-O BEA.” (din Moldova, Izvorul Alb, la poalele Ceahlăului)
Așadar, pasărea din exercițiul liric al femeii de mai sus tulbură „apa rea” pentru ca să-i bea TOT AMARUL. Eu zic că asta-i poezie în stare pură.

    Poetele astea trăiau și ele fiorul de neoprit al „trezirii” erotice, dar nu povesteau, în versuri, cum se uită, năuce, la ițarii alesului... ci spuneau așa:

    „Colo susu, mai susu,/ hai, leroi, ler, Doamne,/ este-un strat de busuioc/ cu cărare pe mijloc./ Da’ cărarea cine-o face?/ Face-o, face, boul sur,/ cu copite potcovite,/ cu coarnele-ntr-aurite./ Dar în coarne ce mi-ș poartă?/ Poart-un leagăn de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana, fată de-mpărat./ Scoală, Ano, nu durmi,/ că doar de-asară ți-a fi!/ că DE CÂND AI ADURMIT,/ FLORILE TE-AU NĂPĂDIT/ și pe gură, și pe nas,/ și pe dalbu-ți de obraz/ și prin sân ți s-au băgat,/ SCOALĂ, FATĂ DE-MPĂRAT!” (Broșteni, Comuna Păuca, Sibiu)

    Poate chiar și așa, deși mândre precum fetele de împărat și pregătite pentru iubire, uneori nici ele nu aveau noroc și le trecea viața așteptând ca acela ce le era drag să se întoarcă. Dar nu cădeau în depresie, ci tot în poezie își găseau alinarea:

    „Izmă verde, mirositoare,/ fată mare în uitare,/ voinicel căzut în rele/ și pe deal şi pe vâlcele,/ să te ardă focul viu/ să trăieşti în sat pustiu./ Izmă, izmă, izmă verde/ bate-l Doamne şi îl pierde/ de dorul mândruţii lui/ fir-ar al pustiului”. (Oltenia)

    Dacă însă le era scris ca alesul să ajungă, păi acela despica munții și tot ajungea... trecând prin ceea ce e de netrecut. Adică, iar, după opinia mea, poezie până la cer:

    „Măruț rămuratu,/ de mere-ncărcatu,/ sfânt soare lucea,/ merele-și cocea,/ vântu’ clătinea,/ merele pica,/ boierii venea/ și le culegea/ și le trimetea/ pă ușă de rai,/ la fată de crai./ Luna-n drum le-o stat,/ frumos i-o-ntrebat:/ «- Ce v-ați căpătat?»/ «- Mere-am căpătat,/ de la Sfântu Soare,/ cu mare rugare,/ în coate și-n jenunche,/ pe-un vârfuț de munte./ MUNTELE S-O RUPT,/ NOI AM TĂT TRECUT. »...”(localitatea Mânău, Maramureș)

    Apoi, când se găseau unul pe celălalt și se potrivea de rămâneau împreună, tot femeile astea cu mare talent făceau un descântec de armonie în casă:

    „Maica Precistă/ Când a suflat,/ Măr de aur în mână/ O lepădat/ Și din gură o grăit:/ «Cu picioarele/ călca/ roua o scutura/ da’ tu dragoste-i lua/ și-acasă-i purcede./ Din genunghi îngenunghind/ din aripi bătând./ și-acasă ti-i duce/ și măru’ di aur/ pe masă-i turti./ Măru’ di aur/ s-o risipit/ casa s-o zăgrăit (tulburat, n.n.)./ Așa să zăgrăiască Maria/ înaintea lui Profir/ dară dragostea/ CÂND ÎI DEZLEGA,/ CASA S-O LUMINA! »...” (Bucovina)

    Și-apoi, venea pruncul. Dar nu oricum, ci căutat și adus tot de o femeie-poetă, tocmai de la capătul lumii, cu vorbele ei de miracol:

    „Fiare, de când v-am alcătuit/ nu ați făcut nici o muncă;/ Acum vă dau o muncă anume/ de-a merge să căutați,/ de-a săpa tot pământul ca să aduceți pentru Maria/ copilul dorit,/ cu gene lungi,/ cu gura plină de miere”. (Ținutul Pădurenilor, Hunedoara)

    Numai că, uneori, moartea îi lua poetei noastre pruncul cel cu gene lungi. Și tot poezia îi era de ajutor și atunci:

    „Ardă focu’ PUIUL MORȚII/ că s-o pus pe stâlpul porții/ ș-atâta o ciripit,/ până mi te-o celuit (amăgit, n.n.),/ și-atâta o mai cântat,/ până ce mi te-o luat.” (Localitatea Chiuza, Bistrița Nasăud)
Căci, dacă-i vorba despre un copil, după el venea „puiul morții” și doar îl amăgea pentru ca să-l ducă departe... iar nu Moartea-cea-mare și cruntă... așa s-a gândit poeta.

    Dacă murea o femeie tânără, tot poezia era de alinare:

    „Plecași, Marie, plecași,/ dar doru’ cui îl lăsași?/ Îl legași, îl ferecași,/ ori în piatră-l încuiași?/ «-Nu-l legai, nu-l ferecai,/ în piatră nu-l încuiai,/ dar în fân îl aruncai./ O veni un călător,/ ca să cosască la dor,/ și-n iarbă cum l-o vedea,/ doru’ îl va cuprindea,/ cu el acasă-l va lua./» Plecași, Marie, plecași,/ dar doru’ cui îl lăsași?/ îl legași, îl ferecași,/ cu lacătu-l încuiași?/ «-Cu lacăt nu-l încuiai,/ da’ prin grâu mi-l aruncai/ și când vin secerători,/ o să secere la dor./ c-o veni și fata mea,/ ca să secere și ea»...” (Cracu Muntelui, Mehedinți)

    Când murea bărbatul, plânsul femeii era tot poezie:

    „Răsai, soare, frățioare/ cu răzuicile (razele, n.n.)-n picioare/ de ia roua câmpului/ și pulbărul drumului,/ ia și bruma munților,/ ia și ceața cîmpurilor,/ Ion prin rouă s-o roura,/ prin brumă s-o gezera (îngheța, n.n.),/ prin pulbăr s-o pulbera,/ fața albă și-o ima (murdări, n.n.)./ prin ceață va rătăci/ de nu va mai ști veni.” (Podeni, Mehedinți)

    Și, în sfârșit, dacă viața-i era lungă și femeia închidea ochii bătrână și împăcată, celelalte poete, rămase în urmă dar apropiindu-se și ele de ultima trecere și ultima taină, îi ziceau așa:

    „Nu căta, Mărie, rău,/ c-o mândră de lună/ și-un galben de soare/ și-un nor de ploaie/ și-un vânt cu răcoare,/ o să-ți fie frățiori/ și dalbe surori;/ Iar maica ceață/ o să te spele pe față./ să nu-ți fie urât,/ venim și noi pe rând”. (Gorj)

    Și trecerea era așa:

    „...«Zori, dalbe surori,/ de ce n-ați zorit,/ de-astăzi dimineață,/ ca ieri dimineață?»/ «De-aia n-am zorit,/ că ne-am zăbovit,/ pân’ s-o despărțit/ sufletu’ de trup/ că rău i-o părut.»/ Sufletu’ să-ntoarce,/ să-ntoarce, să-nvoalbe,/ volbură-n grădină,/ mreană-n apă lină,/ albină-n stupină,/ mielu-n staulină,/ cocoșăl de gai/ în poartă de rai./ Cocoși or cântat,/ zori s-or revărsat,/ rai s-o descuniat,/ sufletu-o tunat (intrat, n.n.)”. (Caraș-Severin)

    Poate că asta li se-ntâmpla pentru că lor Dumnezeu nu le era străin... ci pentru ele uneori venea aproape, până-n odaia unde se găseau:

    „Din cer Dumnezeu coboară/ pe o scară tot de ceară/ pe nimica nu călca/ de nimic nu se ținea...” (Transilvania)

    Poezie CURATĂ, cum vă spuneam...
    ..........................................................................................
    Cred că nu le-a premiat nimeni până acum pe poetele astea ale mele. Deși ele au fost prolifice și au creat o operă colectivă solidă. Iar poemele lor extraordinare încă trăiesc. N-au mers la școală și n-au învățat să scrie, dar asta nu înseamnă că talentul lor nu a fost desăvârșit.

    Ele nu au curriculum vitae cunoscut și nici listă de opere publicate. Numai că atunci când citesc poemele lor, culese de pe tot teritoriul României, simt fiorul poeziei autentice și lacrimile îmi joacă în gene.

    În fotografia de mai jos: O POETĂ.
    ...........................................................................................
    P.S. Vă reamintesc că poeta Ileana Negrea, cea care a primit anul acesta Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opus Primum a fost ALEASA deoarece a scris nemuritoarele versuri:

    „Prietenele îți spun:/la subraț pune bicarbonat cu apă/ înainte să te dai cu roll on...” și „...menstrele se îndesesc devin abundente/să ai întotdeauna absorbante la tine/pune două pe chilot/unul în continuarea celuilalt...” și „...terapia e în sfârșit rodnică/ filmele porno sunt acum plictisitoare/ dacă îți cumperi sex toys fă-o doar pentru tine...” și „Gândește-te la mine iubitul meu/ Când freci vasele hrănești câinii lup schimbi litiera/ Când vezi filme cu cowboy singuratici ori cauți ciocolată în kaufland/ Când te speli între picioare când te trezește din somn plânsul sau o erecție/ Când scrii coduri sau poezie...” sau „Intră în mine ca o bâtă de baseball/ Lovește (primele trei baze sunt perne)”.

    Asta ca să nu credeți că genialele versuri „Pi*da mea e o mașinărie războiniCĂ/ CAre vrea să își facă dreptate” au fost doar o rătăcire de moment a super-premiatei domnișoare! E vorba de evoluție, aici...


    20 ianuarie 2022