LĂSAȚI-VĂ DE POEZIE, FETELOR...

    

    MOTTO: „Nu concep faptul că se nominalizează și se premiază cărți al căror conținut e apoi interzis, în contextul în care premiul poartă NUMELE UNUI NAȚIONALIST TRIST CARE ARE O GRĂMADĂ DE POEZII SEXUALE EXPLICITE.” (Cătălina Stanislav, nominalizată la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021)
    ......................................................................................
    Poezia nu-i pentru toată lumea, cred. Poezia nu vine din abdomen și nici din ceea ce aveți voi pe-acolo, fetelor. Ea vine din altă parte. Poezia e tainică, nu umblă pe stradă brambura. Iar dacă a ieșit din iatac, merge desculță pentru ca să calce neauzit, iar nu pentru că n-ar avea pantofi de catifea, împărătești. Ci doar pentru ca aceia și numai aceia cu auzul fin s-o recunoască.
    

    Poezia nu se uită, obsesiv, în șlițul pantalonilor unuia sau altuia...

    ....................................................................
    („....postura puțin rece puțin distantă puțin intolerantă
    pantofii imenși
    mi-au amintit de tine
    m-am uitat la catarama de la cureaua lui
    și mai jos
    să-mi imaginez forma penisului
    și am vrut să îți spun” – FLAMAND, autoare Cătălina Stanislav, nominalizată la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021)
    ................................................................................................
    Poezia e minune, nu e rutină. De aceea, cele prea multe chestii care vi se întâmplă în bucătărie, fetelor, printre oale și sosuri nu sunt poezie -sunt, cu un oarecare noroc, doar gastronomie, iar cele două noțiuni nu trebuie confundate...

    Poezia nu se mănâncă și nu ți se prelinge pe bărbie.

    („...sunt și eu
    așteptând să termini o bucată de pizza cu brânză unsuroasă
    ca să putem să mergem la tine în cameră
    și să nu ne f**em, pentru că
    ești prea beat
    și eu prea obosită
    și am purtat salopeta mea preferată
    ca tu să mănânci pizza cu brânză unsuroasă
    și să nu mă f**i.” -fragment dintr-un poem de Cătălina Stanislav, nominalizată la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021)
    ...............................................................................................
    Poezia nu se află în viscere. Că nu se simte confortabil acolo. Nici în stomac. Din acest motiv, nu se poate numi poezie o regurgitație grotescă și nici un sughiț oarecare, oricât de feminist ar fi acela.

    Poezia e stare de grație, nu stare de greață.

    („Eu le studiez pe cele care ne-au ajutat
    să ne câștigăm dreptul la vot
    la condus
    pentru a ne folosi vaginul la altceva
    în afară de născut copii, reproducere,
    uneori candidoză...
    Și totuși... cele mai bune minți ale generației mele
    încă mă întreabă dacă femeile pot fi pompieri
    cele mai bune minți ale generației mele
    sunt Gwyneth Paltrow
    care nu știe diferența dintre vulvă și vagin...” -tot Cătălina Stanislav, nominalizată la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021)
    .......................................................................................
    Poezia nu e anticamera cabinetului de psihologie, pentru copilul al cărui tată o pocnea pe maică-sa exact în intervalul orar al micului dejun, cu lapte... Și poezia nu vrea să fie proză. Așa cum focul nu vrea să fie apă. Sunt lucruri diferite, nu poți forța poezia să poarte haine care nu i se potrivesc.

    Poezia e frumos îmbrăcată, oricând... de aceea e împărăteasă.

    („La rândul meu îți voi spune
    Cât de rău m-am purtat cu Alice
    Cum mi-a făcut un bărbat cunilingus
    în curtea unei case bătrânești
    undeva la țară, când aveam 12 ani
    cum mă frecam la 9 ani de balustrada scării
    cum nu pot să uit că ultima dată când am băut lapte
    tata a pocnit-o pe mama
    cum îmi povestea ea că el mă pupa peste tot
    când eram mică...
    Vreau ca limba ta, buzele tale pline
    să mă curețe, să mă spele,
    Vreau să mă cunoști sângerând, să mă penetrezi așa...
    Să nu-ți pese...”- POEME, Ileana Negrea, câștigătoarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, pe anul 2021, în lectura acesteia)
    ...........................................................................................
    Poezia e despre interioare, nu despre exterioare. Dar când spun „interioare” nu la aparatul de reproducere mă refer... Știu, e frustrant că prea sunt mulți bărbați în poezie, prea albi, prea hetero... ce plictiseală! Altceva este „o feministă queer și mad și oarecum și până mai deunăzi precară...” așa cum scrie despre sine Ileana Neagoe, premianta.

    Poezia e cea care poate să vorbească în „necuvinte” și numai ea se pricepe la asta.

    („Au grijă să mă atingă când vorbim
    să-mi respire, gâfâit, cât mai în față
    Văd cum li se umflă pantalonii
    Mă gândesc că le-nfloresc tumori, cancere
    Se oferă să-mi rescrie poeziile
    Le trimit un mail furios (...)
    Ridic ușor rochia de voal apretat a poeziei
    și-mi folosesc limba
    cum numai o femeie...” POEME, autoare Ileana Negrea, câștigătoarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, pe anul 2021, în lectura acesteia)
    ...............................................................................
    De aceea...

    Nu voi înțelege rațiunea pentru care cei cinci bărbați din juriu au selecționat aceste tinere și desigur, extrem de talentate poete și nici pentru ce au oferit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021, pentru ceea ce ați citit mai sus.

    Poate e masochism, habar n-am...

    Dar constat că e încă un domeniu cucerit „en fanfare” de blestemata corectitudine politică, aceea care dă la o parte mărunțișurile legate de talent, expresie poetică, imaginație, forță de sugestie, fior artistic etc. în favoarea atu-urilor reprezentate de feminism... queer... sau „mad”.

    În acest fel, orice text imund publicat prin reviste obscure cu caracter sexual explicit, va putea fi socotit, în curând, poezie pură. Și creație de vârf. E încă un domeniu în care negrul ni se prezintă ca fiind alb, fără niciun fel de inhibiții. Aș întreba însă, „evoluând” în acest marș forțat, unde se vor opri poetele noastre? Ce vor mai descrie, în amănunt, fetele astea, pufnind apoi, cu un aer de mare superioritate, în texte explicative pentru ceva ce nu poate fi explicat dar în care o să ne sugereze mereu că suntem noi proști și nu ne pricepem la artă, iar nu că aceea nu este, nici pe departe, poezie?
Nu vă spun nicio noutate când afirm că lumea se urâțește, se schimonosește înfiorător, pe zi ce trece, în jurul nostru. Și că, din nefericire, nimic nu va rămâne neatins...

    Da. Și totuși, măcar POEZIA...
    .......................................................................................................
    P.S. „NAȚIONALISTUL TRIST CARE ARE O GRĂMADĂ DE POEZII SEXUALE EXPLICITE.” din MOTTO e ăla... cum îi zice, dragă... „cadavrul din dulap”... Mihai Eminescu, fată, cu care ne tragem noi, poetele selectate sau premiate, de șireturi! Asta în caz că nu v-ați dat seama ...

„Fotografia este de la decernarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” - Opus Primum, 2021.