O OFERTĂ POLITICĂ TRENDY

Cum se plimbau agale mai ieri pe ecranul televizorului numele candidaților la președinție, hait! ce-mi văd ochii... Claudiu Crăciun! Dânsul candidează la alegerile prezidențiale din partea formațiunii politice DEMOS. Bravo, zic! Păi, nu știm noi cine-i Claudiu Crăciun?... ba da, cum să nu știm... nu e vâlvă publică sau protest de la o vreme-ncoace (anti-Băsescu în 2012, pro-conservare Roșia Montană în 2013, anti-Ponta după tragedia de la Colectiv din 2015, anti-„Noaptea ca hoții” la sfârșitul lui 2016 și începutul lui 2017, ș.a.m.d.) fără Claudiu Crăciun, lector universitar doctor la Catedra de Știinte Politice și Studii Europene a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, garantat de Alina Mungiu Pippidi! Cunoaștem zâmbetul său larg, de băiat bun, temeinic și atașat cauzei... sau cauzelor... În schimb știm mult mai puțin, spre deloc, despre DEMOS!
Ca să ne informăm, intrăm pe pagina lor și găsim acolo o șaorma cu de toate cum n-am mai văzut decât ori la partidulețele care-au îmbătrânit fără să se maturizeze, ori la platformele a căror existență nu ne-o explicăm astăzi dar avem oarecum bănuiala că ne-o vom explica în viitor. În primul rând că activitatea DEMOS pare sporadică –postările sunt în salturi, uneori trece mai bine de o lună fără nici știre, cu amendamentul că în perioada electorală se simte o oarecare efervescență și-un oarecare avânt, dar avântul trece repede căci strângerea de semnături e complicată. Între două opintiri electorale... mai o grevă pe care s-o sprijine, mai un protest, mai un semnal de alarmă cu privire la sănătatea Pământului, mai o poziție tranșantă împotriva defrișărilor ilegale, mai o luare de poziție împotriva Legii off-shore, mai o indignare ca să nu se modifice Legile Justiției, mai un sprijin pentru STAREA NAȚIEI cu Dragoș Pătraru, totul pigmentat cu ideologie de stânga -impozit progresiv, salarii decente, protejarea categoriilor vulnerabile, susținerea mișcărilor de protest ale ceferiștilor etc. la care se adaugă „noutățile” -îmbrățișarea migrației, lupta pentru drepturile minorităților sexuale, feminism, reciclarea deșeurilor... Cum vă spuneam, masă bogată. Totul pare așa... asezonat, să zicem... maioneză, ketchup, muștar, condimente... nu lipsește nimic din oferta DEMOS. Numai că percepția mea despre ei este că băieții nu se grăbesc... și când aparența este că nu se grăbesc, cu toată dragostea, imaginea de „partid-conservă” devine copleșitoare. Iar „partidelor-conservă”, așa cum bine știm, le vine rândul numai și numai atunci când TREBUIE.

Când îl văd pe Claudiu Crăciun, mă gândesc, nu știu de ce, la Manuel Costescu. Manuel Costescu a candidat la alegerile parlamentare din 2016 și a obținut un loc de deputat din partea USR. Dar, pe cât de rapidă a fost evoluția lui politică, pe atât de dureros de rapid l-au „extras” niște băieți și l-au trimis înapoi la Londra, unde era, se pare, mai de folos cauzei. Explicația unei împachetări atât de intempestive a fost că pentru dânsul era prea greu să facă naveta București-Londra și să fie în timpul săptămânii departe de familie, lucru care, of course! nici nu i-a trecut prin cap când a candidat! Manuel Costescu zâmbea non-stop, indiferent de împrejurare. Și Claudiu face la fel. Ambii au studiat (și) în afara țării. Ambii sunt teoreticieni. Ambii sunt consultanți, Claudiu Crăciun in domeniul politicilor publice şi managementului public, iar Manuel Costescu pentru instituţii private şi publice. Au vârste apropiate, Claudiu e născut în 1978 iar Manuel în 1977. Și, în general par trași la indigo, după un model extrem de popular în România de astăzi –modelul „noi suntem altfel”. Numai că acest „altfel”, pe care l-am văzut plenar în guvernarea tehnocrată din 2015-2016, mi-a lăsat o amintire de neșters.

Ce vreau să spun cu cele de mai sus... vreau să spun că în situația în care PESEDEUL cel CIUMĂ ROȘIE se scufundă (eu nu sunt chiar așa sigură că se va întâmpla) dispariția TITANICULUI social-democrat va produce o „gaură”-n ocean, pe partea stângă, care va trebui „umplută” rapid, „frumos-elegant-cât-de-cât”, de ochii lumii, ca să arate și scena românească echilibrată și corectă din punct de vedere politic. Visul de aur al partenerilor externi pare a fi un tablou politic cu o puzderie de partidulețe care să poată fi împerecheate în cele mai fanteziste algoritme și COCOPO-uri și-n cele mai perverse combinații erotice... Așa ceva este ușor de strunit într-o anumită direcție, căci coeziunea combinației e fragilă și permanent amenințată deoarece nu voința politică de fier, dominantă, menține grupul aflat la putere, ci numai teama fiecărui partiduleț că poate fi oricând îndepărtat și înlocuit cu un alt partiduleț, aflat, accidental, în opoziție.

În această ipoteză, DEMOS va acoperi o zonă radical de „stânga”, pe lângă un PRO ROMÂNIA cu ideologie ambiguă -„și pe dreapta și pe stânga”, și un PESEDEU microscopic, reprezentând, în crepusculul existenței lui „stânga șovăielnică”. Rezultatul ar fi o frumoasă fragmentare a stângii- în timp ce dreapta e oricum varză , cu un PENELEU de-a dreptul inept, gata să execute orice comandă venită dinafara țării, fără discernământ, un USR care nu știe pe ce lume e din punct de vedere ideologic, împins în față de niște băieți pe care nu-i vedem dar îi simțim, un UDMR cu o singură idee în cap și un PMP ținut în viață de alți băieți doar pentru că întotdeauna e util la casa omului un partid care, lipit la orice combinație politică, va fi capabil să asigure majoritatea.

Abia atunci, cu o astfel de scenă politică pusă cu botul pe labe, România va deveni o democrație euro-atlantico-frecventabilă, un stat de drept autentic și viguros, cu bască (șepcuță) înfundată pe țeastă și aspirații calibrate pe noul său statut. E acel „stat de drept” despre care ne vorbește, atât de si-la-bi-sit Klaus Werner, de câte ori prinde un mi-cro-fon pe ecranul radarului lui per-so-nal.

7 septembrie 2019