O URARE DE PAȘTI, DE LA „CRUCIȘĂTORUL” CTP : „PAȘTEȚI FERICIȚI !”

Că Popescu Tudor Cristian are o problemă nu numai cu religia, ci chiar cu bunul Dumnezeu, nu mai este o mirare pentru nimeni... Nu cred că sunt mulți jurnaliști care să se întrebe dacă Dumnezeu este de natură „corpusculară sau ondulatorie”... el, însă, după cum veți vedea mai jos, nu poate dormi din pricina acestei dileme:

„Lăsând la o parte problema existenţei a ceea ce se numeşte Dumnezeu, copilului i se spune că El, Domnul, e Unic, altul la fel nu există. Deci, într-un univers în care nimic nu e unic, în care există miliarde de oameni, miliarde de stele, atomi şi galaxii în număr inconceptibil de mare, avem şi un Unul, care nu ştim cum arată, unde se află, nu îi cunoaştem nicio caracteristică energetică sau materială, nu ştim dacă e de natură corpusculară sau ondulatorie, dar zicem că e Unic.”

Simțiți un pic de INVIDIE aici? Adică, un fel de „...și EU SUNT UNIC, iar despre mine se știe de ce natură sunt, se știe cum arăt și unde mă aflu, numai că eu n-am avut șansa de a fi la fel de «mediatizat»...” El, versus Dumnezeu... de la egal la egal...

Dar dincolo de războiul lui personal cu divinitatea -care cred că nici nu știe ce adversar teribil are pe site-ul REPUBLICA.ro- mă întreb : de ce oare o fi simțind nevoia CTP-ul să-și răstoarne tineta în sufragerie la fiecare sărbătoare religioasă majoră? Pentru că asta face „crucișătorul” mamei ei de presă, jurnalist pe care cetățenii nu-l mai citesc, dar de a cărui existență își amintesc doar când vin ăia cu sondaju' de la SOCIOPOL să-i întrebe ...

Așa că nici anul acesta, de Paști, CTP-ul nu s-a putut abține și uitați ce a ieșit:

„Iisus Hristos este Mântuitorul. El ia asupra Sa vina acestei lumi și suferă pedeapsa în locul ei.Asta e frumos, nobil, distins, cutremurător, dar v-ați întrebat vreodată dacă e și drept? Dumnezeu s-a întrupat în om ca să aducă pe pământ dreptatea?
Nicidecum(...)”

Și, acestea fiind zise, iar publicul introdus în problemă, marele jurnalist, în al cărui raționament-beton sondajele spun că publicul are o nestrămutată încredere, o taie pe arătură:

„Preluarea păcatelor altora ca pe niște creanțe transferabile este un act profund nedrept. Drept este ca fiecare să-și primească pedeapsa după faptele sale. Strâmb este ca răufăcătorul să nu pățească nimic și un inocent sau mai mulți să sufere în locul lui. A lua asupra ta vina altcuiva, când ești, asemenea lui Iisus, fără de păcat, înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât obstrucționarea Justiției.

O campanie hristică de mântuire en-gros face, de doi ani încoace, PSD-ALDE. Există, totuși, o oareșicare deosebire între Domnul Iisus și Domnul Dragnea(...). Lui Dragnea nici prin gând nu-i trece să ia asupra sa păcatele altora, dimpotrivă, năzuiește să le arunce pe ale lui în capul tuturor.

Deci, dragi Republicani, întrucât Domnul Dragnea ne vrea pe toți miei de sacrificiu, urarea lui pentru popor ar trebui să fie nu «Paște fericit!», ci «Pașteți fericiți!»...”
......................................................................................
Astea sunt niște opinii provenind de la jurnalistul indicat în sondaje ca fiind cel mai CREDIBIL din presa românească.

Poate că nici nu este, totuși, chiar așa de ciudat. Căci, ce-a mai rămas din mândra presă românească? Dânsa- în majoritate, chiar şi cea care pretinde, cu aere de mare doamnă ieşită de la ultimul lifting, că nu s-a tabloidizat- abundă în „declaraţii bombă” …„incredibil”…„scenariu halucinant”… „incendiar”… Practic, nu mai ai ce citi, pentru că înainte mai descopereai adevărul printre rânduri, dar astăzi scuturi rândurile şi cad numai litere… nici măcar o idee… Din fericire, dacă ştii exact cine cu cine ţine, cine pe cine plăteşte și cine la cine are obligaţii, poţi interpreta textele absolut jenante, de cele mai multe ori.

Nu se mai cheamă că citeşti, ci se cheamă că înveţi să faci slalom şi să-ţi fereşti ţeasta de capcanele amatorismului vopsit şi interesat .

Țin minte cum, mai demult, în decembrie 2015, ieşind încătuşat de la sediul DNA, scutul „statului de drept”, Dan Andronic, i-a ironizat pe reporterii de teren, pentru care dânsul nu mai era deloc, în clipa aceea, un coleg de breaslă, ci doar o pradă la fel de precisă ca oricare alta. Și m-am întrebat atunci: păi, de ce, Dan Andronic? De ce o canalie mare şi sătulă să ironizeze nişte canalii mici şi înfometate? Doar ei au privit, clănţănind, de pe margine …pe când dumneata …o, dumneata! ai fost PARTICIPANT! Şi-n calitate de PARTICIPANT, ai hrănit cu linguriţa şi-ai scărpinat sub bărbie fiara împăroşată numită „stat de drept”, care te-a acoperit de sucuri gastrice şi a pornit să te digere, fără grabă şi fără cruţare, într-o zi!

Însă CTP-ul poate să „pască fericit”... că lui nu i se va întâmpla una ca asta.

1 mai 2019