STATUL DE DREPT- VARIANTA „PE BUTUCI ”

Am întrebat unii tineri frumoși și indignați, care spuneau că au citit textul Ordonanței și erau convinși că este dată cu dedicație pentru Liviu Dragnea: de unde știu ei că Liviu Dragnea VA FI CONDAMNAT într-un proces care „se joacă” ? Ce se întâmplă dacă este găsit nevinovat? Atunci pentru cine mai este dedicația? Mi se pare o întrebare esențială. Spun asta, pentru că strada nu se îndoiește câtuși de puțin că liderul social-democrat va fi condamnat și, în același timp, nu se întreabă pentru ce anume. Acest lucru este la fel de clar precum este clară convingerea cvasi-generală că în Teleorman morții s-au încolonat spre secția de votare și, cu falange descărnate și tremurătoare și clămpănind din oasele seci , au introdus buletinele în urnă… Asta deși, după finalizarea procesului FRAUDĂ LA REFERENDUM, din cele 2 000 000 de voturi furate, au rămas vreo 600, oarecum discutabile…

Siguranța că Liviu Dragnea VA FI CONDAMNAT, nu poate proveni decât din evidența că, DE FACTO, el este DEJA condamnat într-un proces care abia a început. Or , un om nu poate fi DEJA CONDAMNAT, în afara sălii de judecată, decât în mod ocult, cu bilețel pus pe dosar și cu judecători care execută o sarcină. Acceptă tinerii, și mai puțin tinerii, frumoși și liberi, din piețele publice, acest tip de justiție independentă și de stat de drept?

Și-apoi, cât poți fi de frumos și de liber, dacă ieși în stradă pentru mai multă teroare, pentru mai multă închisoare, pentru mai multă represiune, pentru mai mult abuz?

M-am tot gândit, în zilele acestea, la Jean Pădureanu, fie iertat… bolnav de Alzheimer, nu a fost grațiat, deși a îndreptat cererile de grațiere către doi președinți: Băsescu Traian și Iohannis Klaus Werner. Niciunul dintre acești doi ticăloși nu i-au acceptat cererea. Unul , și poate cel mai puternic argument al pedepsei cu închisoarea este ÎNDREPTAREA PĂCĂTOSULUI… îmi explică tinerii frumoși și liberi, adversari neclintiți ai grațierii, cum S-A ÎNDREPTAT acest om bolnav, care , în multe dintre nefericitele zile ale recluziunii sale, nici nu știa unde este și credea că , pe seară, ar putea să meargă la meci?

Boala uneia dintre cele două Românii mi-e teamă că se transformă, dintr-o răceală banală, dintr-un guturai oarecare, într-o maladie incurabilă …. tumoarea devine, pe zi ce trece, mai bogată, mai fantezistă, mai monstruoasă… privind această excrescență oribilă , nu găsesc expresie mai plastică să o descrie decât aceste două versuri ale lui Mihai Ursachi :„… ce fruct să fie acesta, / cu miezul mai mare decât coaja?”

2 februarie 2017