MEZOZOICUL TÂRZIU AL SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI

V-am mai spus-o dar v-o mai spun...

Că viața publică românească e plină de saurieni dezgustători, care de care mai solzoși, despre care nici dracuʹ nu știe cum au supraviețuit multiplelor glaciațiuni, prăbușiri de asteroizi uriași, cutremure devastatoare și erupții vulcanice planetare, nu e o surpriză pentru nimeni. Te lovești de ei la tot pasul. Și totuși, pentru mezozoicul târziu contemporan, caracterizat de o spectaculoasă înflorire a statului-paralel, nu există saurian mai reprezentativ, mai evident, dar totodată mai rudimentar, decât Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Fantezia RFI, din noiembrie 2017, de a solicita un punct de vedere tocmai de la ăl mai blindat Ankylosaurus pe tema unui comunicat al Departamentului de Stat , l-a măgulit pe saurianul nostru, care fiind atașat nesmintit valorilor justiției anilor 50 pur și simplu nu înțelege de ce practicile ATÂT DE EFICIENTE de atunci, nu mai „e” bune astăzi.

Problema lui Augustin Lazăr e „să-i prindem pe bandiți”, propoziție în care „bandiți e” toată lumea cu excepția lui, a Codruței și a procurorului Portocală, care, până la urmă, ce-a făcut chiar așa grav, săracu' ? și-a făcut TREABA, dragă, doar și-a făcut TREABA! Dar, privind dincolo de abnegația profesională cu care încearcă dânsul să bage România la bulău, deși ai zice că-n avântul ăsta revoluționar banii nu cotează, ei bine , surprise! ba contează! Nu, nu de banii nenumărați pe care-i înghit Parchetele pe nemestecate, adică nu de banii românești se preocupă domnia sa, ci, ați ghicit, de paraii marelui LICURICI partener strategic, cu lămpaș în fund ! Iată:

„Justiţia Statelor Unite A INVESTIT în seminarii, în formarea profesională, în conferinţe, în vizite de studii, pe care procurorii români le-au făcut în SUA, pentru a vedea cum arată standardele civilizate în materie de justiţie penală. Eu pot să înţeleg îngrijorarea celor care AU INVESTIT în succesul unei justiţii independente şi au şi reuşit să obţină nişte rezultate foarte bune, iar acum vine cineva să ne explice, aparent neinformat, de la o comisie care se grăbeşte, că are termene în mod special să facă o procedură rapidă, pentru ca până la un anume termen să ajungă actul normativ undeva, aparent neinformat. Dar eu zic că nici nu ne aflăm pe terenul bunei credinţe aici, că dacă ne-am afla pe terenul unei minime bune credinţe, am face pas cu pas cu responsabilitate ceea ce trebuie făcut pentru a asigura ordinea de drept a României în condiţii de standarde civilizate”( 29 noiembrie 2017, interviu RFI)

Spuneți și dumneavoastră? Vreau eu să-mi amintesc de „ÉTAT DE SIÈGE”, filmul lui Costa Gavras, care Costa Gavras e un fel de „ciumă roșie” greacă, trăitoare în Franța ? Care „ÉTAT DE SIÈGE” povestește cum într-o țară din America latină niște „ciume roșii ” autohtone, vorbitoare de limbă spaniolă, răpesc un onorabil funcționar american angajat al unui - ce credeți ? ONG ! Care ONG se ocupa, evident, cu acțiuni umanitare, și, în paranteza acțiunilor umanitare iniția niște „poliție-politică” în- nu se poate ! tainele torturării deținuților politici cu ajutorul curentului electric! Formare profesională și asistență tehnică, așa mi se pare...

Mereu m-am întrebat cine „a investit” în instruirea tinerilor noștri procurori... cine i-a învățat că dacă țin o femeie gravidă în picioare și nemâncată, până la urmă, scrie aia dracului declarația... sau dacă saltă copilul unuia și-l bagă o noapte la zdup, poate că și taică-su devine mai volubil... sau dacă nu-i dau unui bolnav de diabet tratamentul e posibil să se mai înmoaie și ăla... Cine i-a învățat să citeze suspectul la o oră și să-l țină pe hol următoarele șase, fără apă și mâncare? Doar ei n-au trăit în anii 50, și n-aveau de unde să știe cum se face...

Ei, sigur... au trecut 45 de ani de la teribilul „ÉTAT DE SIÈGE”, iar filmul lui Costa Gavras era DOAR o ficțiune! N-a făcut LICURICIUL niciodată așa ceva într-o țară din America Latină! Pelicula a luat , la premiile BAFTA 1974, nu știu de ce, că doar nu era „corectă din punct de vedere politic”, PREMIUL Organizației Națiunilor Unite !!! Credeți că azi ar mai lua așa ceva ? Sau, poate, omenirea era mai liberă în 1974, și premiile nu se dădeau și atunci mai mult pe bază de „corectitudine” ?

24 octombrie 2018