VIESPEA DE MARE – UN PORTRET
După ce Băsescu Traian a emis, pe treptele vilei LAC 1, ieșind de la o întâlnire cu liderii judeţeni ai Fundaţiei Mişcarea Populară, în iunie 2013, celebra „axiomă” ( pentru că exact ca o axiomă a fost preluată în mass-media) : „E o gaşcă care ( cacofonia îi aparține, n.n.) s-a hotărât să-şi facă o Constituţie pentru ei, considerând că-s veşnici. Şi uită ce a păţit Năstase care şi el a făcut o Constituţie pentru el...”, pe diferite canale am auzit, ani de zile, repetate, aceste fraze...
În fapt, exact asta a realizat „gașca” Băsescu-Macovei: a hotărât , odată înșurubată la putere, să facă o legislație doar pentru ei, „considerând că-s veşnici”.
Dar cine era Monica Macovei și ce calități supreme prezenta aceasta pentru cariera impresionantă care i se deschidea în față? Să-l ascultăm pe Vlad Mixich - de la HOTNEWS.ro, desigur- că el o cunoaște mai bine și scrie mai cu suflet :
„Monica Macovei a crescut într-o casă din Bucureştiul vechi, fiica unui jurist şi a unei profesoare. Era o fetiţă sensibilă care scria poezii, mergea duminica la expoziţii de artă împreună cu mama şi plângea atunci când, la şcoală, se ajungea la lecţia cu disecţia unei broaşte. Voia să dea la istoria artei, dar mama, care o vedea la medicină, a spus nu. S-a sfătuit cu tatăl, care era jurist, şi a zis drept...«Când era copilă, avea o sensibilitate poate exagerată», îşi aminteşte mama. «Dar meseriile şi anturajul te schimbă. Duritatea e de la mine şi de la meserie. Că n-a ieşit în evidenţă până ce nu a intrat în procuratură».
...............................................................................
Textul, infect din punct de vedere al conținutului și al formei , aparține unui „jurnalist”, și nu unui diletant obscur, așa cum v-ați putea închipui. Vlad Mixich era , ultima oară când am auzit de el , vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului. Fragmentul face parte din compunerea SINGURĂTATEA MONICĂI MACOVEI, 2011, compunere de mare rezonanță, publicată de Editura HUMANITAS, în volumul FANATICII, și reluată, de atunci, ori de câte ori Macovei Monica mai făcea un ou care trebuia mediatizat. Mă rog, poate că, la publicare, Gabriel Liiceanu i-a făcut corectura generală și a pus măcar majusculele la locul lor)
Să continuăm cu lectura, ca să aflăm și din „sursa Mixich”, după ce am aflat din „sursa” Mirel Bran ( LE MONDE) , că duduia Macovei spăla vase când i s-a propus să fie ministru de Justiție:
„Alt zgomot, în afara ciocnirii farfuriilor spălate, nu se mai auzea în casa de la Breaza a familiei Gherghescu. Fiica le spăla şi mama le ştergea. La sfârşitul prânzului din ziua de Crăciun a anului 2004, Vasile Gherghescu îşi înghiţise medicamentele şi apoi, însoţit de Radu, nepotul de 14 ani, urcase la etaj. Singura lui fiică, Monica Macovei, şi soţia, Silvia Gherghescu, rămăseseră în bucătăria micuţă de la parter... Telefonul Monicăi a început să sune, dar a rămas neatins. ... Pe masa de lemn, dintre păhărelele cu ţuică fiartă încă negolite(!!! n.n.) , telefonul zbârnâi iar. «Cine-o fi? Dar răspunde-i, domnule, că o fi aceeaşi persoană», s-a enervat Silvia.
Macovei a luat o cârpă, s-a şters şi a privit ecranul telefonului căutând să vadă dacă e acelaşi număr necunoscut. «Nu e. E Boc». «Păi lasă vasele şi vorbeşte!”, îşi zori Silvia Gherghescu fiica. Cu telefonul la ureche, Macovei a trecut în camera alăturată. S-a întors după un minut. Avea obrajii aprinşi. «Ştii cum a început ăsta discuţia? Ce? Te sună preşedintele ţării şi tu nu răspunzi?» Prin mintea Silviei a trecut un gând: persoana de azi-dimineaţă era Băsescu. Traian Băsescu fusese ales cu două săptămâni în urmă, pe 12 decembrie 2004, preşedinte al României. «Şi mi-a zis că o să mă sune din nou şi că să-i răspund că vrea să vorbim», a continuat Macovei... În casă nu se mai auzea nici măcar zgomotul farfuriilor. Cele două femei s-au aşezat pe laviţa acoperită cu o scoarţă în culori calde. În stânga o sobă de teracotă, deasupra, fixate pe perete, nişte farfurii de ceramică, în faţă, pe masa de lemn, telefonul. Când a sunat, Crăciunul se terminase în casa Gherghescu.
«Bună ziua. Sunt Traian Băsescu. Monica Macovei?»
«Da.»
«Vreau să discutăm. Sunteţi propusă să fiţi ministrul Justiţiei.»
Femeia a rămas fără replică. «Îmi dau seama că e o surpriză» îşi aminteşte Macovei cuvintele lui Băsescu, care i-a oferit timp de gândire, dar nu mult. Au stabilit să vorbească din nou şi Macovei a întrebat dacă poate suna la orice oră. «Ministrul Justiţiei îl sună pe Preşedinte la orice oră» a venit răspunsul...”
................................................................................
Dezarmant sau șarmant, prieteni? Deci sensibila asta care bufnea în plâns când să disece broscuța și care se odihnește , în mod obișnuit, pe „laviţa acoperită cu o scoarţă în culori calde” în fața mesei pe care păhăruțele de țuică rămân neatinse, deoarece toată lumea știe că dânsa nu bea țuică nici natur nici fiartă, fiind un dușman constant al băuturilor alcoolice, și-a ținut firea delicată, a tras aer în piept și a decapitat, totuși, conducerile Parchetelor din România, având doar mare grijă să nu se stropească prea rău pe ghetuțe, cu sângele ălora?
După ce am citit textul ( extrem de lung și de grețos al lui Vlad Mixich – cred că Elena Ceaușescu n-a avut parte de o asemenea CÂNTARE A CÂNTĂRILOR , la vremea ei) am înțeles cam cum s-a croit și cariera acestuia până la funcția ( foarte importantă) de vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului, pe timpul guvernării Cioloș.
Oriunde te învârți, dai de oamenii Monicăi Macovei... și de rezultatele palpabile ale „școlilor ei de vară” ... e o realitate pe care, dacă vom continua să o ignorăm, mare lucru nu se va schimba în bine, pentru că tentaculele nenumărate și fine, aproape transparente, deci, aproape invizibile, ale „viespei de mare” sunt arma ei supremă .
P.S. „VIESPEA DE MARE” sau „meduza otrăvitoare ” este una dintre cele mai periculoase vietăți acvatice; veninul său, aflat pe tentaculele numeroase și foarte subțiri, produce o durere atroce la atingere, durere care face victima, de obicei, să intre în stare de șoc și să nu mai poată înota până la țărm.
24 IULIE 2018
Comentarii