„RECONSTRUCȚIA FIINȚEI UMANE”... SUNTEȚI PREGĂTIȚI?




Cum în România nimic nu poate rămâne tainic, bănuiesc că n-am aflat de faptul că blânda noastră țară a ratificat Convenția de la Istanbul deoarece niciunui truditor din mass-media nu i s-a părut important. Dar lui Cristi Vasilică Danileț i s-a părut...

În loc de mărțișor , pe 1 martie 2016, Cristi Vasilică Danileț - îl știți, doar toată lumea îl știe- oferea tuturor femeilor din România, chiar și celor care nu pot să-l sufere, descifrarea, în calitate de specialist, a Convenției de la Istanbul. Care este, de fapt, nu-i așa?: „Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice” ... zice Vasilică. „Decât” că... păi, „decât” că nu-i doar asta. Frumosul măr al Împărătesei din Albă ca Zăpada și cei șapte pitici are în cărnița lui albă ditamai doza de otravă. Vasilică vede și el - dar cum pentru dânsul n-are importanță ce gen au partenerii de sex, ba chiar mai mult , n-are importanță nici dacă unul dintre parteneri este dintr-o altă specie, dintr-un alt regn sau de pe altă planetă, cu condiția să nu doară, specialistul nostru nu se înfioară deloc când ne explică despre CONVENȚIE că „ea este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului: GENUL ESTE ROLUL PE CARE SOCIETATEA ÎL ACORDĂ BĂRBAȚILOR ȘI FEMEILOR , cât și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați”. Vin și vă întreb: vrem noi asta, cetățeni? Vrem noi să ne ATRIBUIE societatea eticheta masculină sau feminină, adică... nu știm noi mai bine? Sigur, îmi veți spune, sunt și persoane cu personalitate sexuală incertă... dar am să vă spun că există și oameni cu patru rinichi, numai că în cartea de biologie scrie că „Rinichii sunt organe PERECHE , situate retroperitoneal, de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare.”... Vedeți? scrie PERECHE nu PERECHI-PERECHI ... faptul că unii au mai mulți sau mai puțini, sunt accidente. Nu regulă. Nu vine societatea să spună : nu contează că ai doi rinichi, noi reglementăm că nu ne mai putem referi la aceștia cu termenul „doi” ci cu sintagma „un număr nedefinit” !

Doamna Corina Săcrieru, o doamnă de toată isprava, după opinia mea, e mult mai atentă la nuanțe decât Danileț iar la nuanțele sesizate de această doamnă cred că ar trebui să fim atenți și noi:

„Aș vrea să încerc să explic de ce această egalitate de gen nu înseamnă egalitatea femeii cu bărbatul, așa cum ar părea la prima vedere. Totul se bazează pe jocul dintre deconstruire și reconstruire. Ce înseamnă că genul este un rol asumat? Înseamnă că ne-am mutat din sfera biologicului, adică a datului biologic, a sexului biologic, în sfera lingvistică și în loc să desemnăm printr-o noțiune o realitate biologică, desemnăm printr-un termen lingvistic, care nu mai are două variante, are trei variante, masculin, feminin și altceva, și schimbăm realitatea biologică, o deconstruim, și punem în locul ei altceva.

Dăm la o parte sexul și punem în locul lui o noțiune care nu e din realitatea din care făcea parte noțiunea de sex, realitatea biologică. Ea este o grefă străină pe realitatea biologică. Și venim și spunem așa: nu există nimic din naștere, nu există nimic natural, totul este pentru că ți s-a indus și ai fost educat, dar acum vine marea eliberare, tu trebuie doar să identifici tiparele de când ai venit pe lume, de când ai fost îmbrăcat în roz sau albastru, de când ți s-a dat roboțel sau de când ți s-a cumpărat păpușă. Toate acestea sunt tipare pe care tu le poți da la o parte și te reconstruiești după calapodul pe care ți-l dorești.

Odată deconstruit tiparul, genul este un rol asumat, nu e nimic de la natură, totul e cum îți imaginezi. După ce a murit Dumnezeu, trebuie să moară și omul în succesiunea logică a nihilismului.”

...............................................................................

Și mai e ceva... deși ar trebui să fie o reglementare împotriva discriminării, Convenția introduce, subtil, o ditamai discriminarea: :„BĂIEȚII E RĂI !” și „e răi” din naștere, deoarece ei sunt prezumtivii agresori.

Mi-am amintit o scenă din GOD BLESS AMERICA... protagonistul oferise o carte împrumut unei dudui, pur și simplu pentru că i s-a părut că dânsa e necăjită... și avea și de ce să fie necăjită : urâțică, flască, ineptă, lipsită de orice farmec... și, dintr-o dată, cineva o observă, nu mai e „decor”și primește O CARTE ! Să nu vă grăbiți să apreciați gestul ... fata l-a acuzat de hărțuire sexuală, și , drept răsplată, omul a fost concediat .

Vă întreb încă o dată? Sunteți pregătiți, cetățeni, pentru lumea asta care mijește la orizont?


Luminița Arhire, 9 martie 2018

Comentarii

Postări populare